Într-o seară obișnuită, mi-am găsit fiica, Ana, aproape să nască în timp ce gătea cina, în timp ce soțul ei, Radu, era absorbit de meciul de fotbal. Acea imagine m-a forțat să-mi revizuiesc întreaga viață și să-mi pun întrebări despre sacrificiul femeilor și tiparele de familie care se repetă. Povestea mea este despre durere, vinovăție și speranța că putem rupe lanțul tăcerii și al uitării.
Într-o seară tensionată, mi-am găsit fiica, Ana, în pragul nașterii, gătind cina pentru soțul ei, în timp ce el urmărea liniștit meciul la televizor. Am realizat atunci cât de adânc sunt înrădăcinate așteptările și sacrificiile femeilor din familia noastră, și cât de mult ne-am pierdut pe noi înșine încercând să fim totul pentru ceilalți. Povestea mea este o confesiune despre rănile transmise din generație în generație și despre curajul de a rupe lanțul tăcerii.
Sunt Ana și am ajuns să mă simt străină în propria familie, după ce socrii mei au pus mereu mașina lor de colecție mai presus de nepotul lor, David. Am încercat să găsesc o cale de mijloc, dar fiecare încercare s-a transformat într-o ceartă dureroasă cu soțul meu, Rareș. Povestea mea e despre dorința de a fi auzită, despre sacrificii și despre întrebarea dacă familia înseamnă cu adevărat mai mult decât niște obiecte.
