Crescând într-un orașel din România, conceptul de nași a avut întotdeauna un loc special în inima mea. Aceștia nu erau doar titluri ceremoniale acordate în timpul botezurilor; erau mentori, părinți spirituali și ghizi spirituali. De aceea, când prietena mea din copilărie, Andreea, m-a întrebat dacă aș vrea să fiu nașa fiicei sale nou-născute, Ioana, am fost profund onorată, dar am înțeles și gravitatea responsabilității

Crescând într-un orașel din România, conceptul de nași a avut întotdeauna un loc special în inima mea. Aceștia nu erau doar titluri ceremoniale acordate în timpul botezurilor; erau mentori, părinți spirituali și ghizi spirituali. De aceea, când prietena mea din copilărie, Andreea, m-a întrebat dacă aș vrea să fiu nașa fiicei sale nou-născute, Ioana, am fost profund onorată, dar am înțeles și gravitatea responsabilității

Pentru mine, nașii sunt ghizi spirituali și suporteri. Totuși, după o experiență recentă, nu sunt sigură dacă încă o pot numi pe prietena mea, Andreea, o adevărată prietenă. Părea să creadă că rolul unui naș este mai mult despre contribuții financiare decât despre îndrumare spirituală.

Înainte de a vorbi de rău pe altcineva, cerniți-vă cuvintele prin trei site - O parabolă înțeleaptă pe care toată lumea ar trebui să o citească

Înainte de a vorbi de rău pe altcineva, cerniți-vă cuvintele prin trei site – O parabolă înțeleaptă pe care toată lumea ar trebui să o citească

Stefan s-a apropiat de mentorul său spiritual cu un zvon despre prietenul său, Andrei. „Stai puțin,” l-a întrerupt mentorul său, „cerni tot ce ești pe cale să spui prin trei site.” Această poveste, stabilită în SUA, urmărește călătoria cuvintelor necernute, predând o lecție valoroasă despre puterea vorbirii și consecințele neglijării înțelepciunii.

Ziua în care mi-am găsit cea mai bună prietenă acasă cu soțul meu: Punctul de cotitură al prieteniei

Ziua în care mi-am găsit cea mai bună prietenă acasă cu soțul meu: Punctul de cotitură al prieteniei

Cea mai bună prietenă a mea, Iasmina, s-a căsătorit într-o poveste de dragoste fulgerătoare. Curând s-a dovedit că soțul ei, Eugen, era posesiv, o izola des de la prieteni și uneori recurgea la agresiune fizică. Deși își cerea scuze și încerca să repare lucrurile cu daruri, ciclul abuzului continua. Eugen a încercat să întrerupă comunicarea Iasminei cu toți, dar eu am rămas confidenta ei neclintită. Totuși, ziua în care am găsit-o pe Iasmina acasă la mine cu soțul meu, Radu, a marcat sfârșitul răbdării mele și începutul unei dureroase conștientizări.