Doamna Popescu era în vârstă de aproape optzeci de ani. Fiica și fiul ei discutau despre vânzarea casei în care locuia. Au decis să o aducă pe mama lor în oraș. Dar doamna Popescu nu era deloc fericită cu această idee. Până la urmă, părinții ei trăiseră acolo toată viața. Nu voia să-și părăsească orașul natal. Dar copiii ei nu renunțau, aducând constant subiectul în discuție. Doamna Popescu se simțea prinsă la colț și neajutorată.