Sunt Ana, mamă a patru copii din două căsnicii. După zece ani de căsnicie cu Vlad, am descoperit că îi iubea mai mult pe copiii noștri comuni decât pe cei din prima mea căsătorie. Povestea mea este despre trădare, durere, dar și despre cum am reușit să ne regăsim ca familie.
Totul s-a schimbat într-o seară când soțul meu, Radu, a venit acasă cu fiul său de șapte ani, Rareș, despre care nu știam nimic. Am fost nevoită să-mi confrunt propriile temeri, gelozii și nesiguranțe, încercând să găsesc un loc pentru mine într-o familie care nu mai semăna deloc cu cea pe care o știam. Povestea mea este despre lupta de a iubi, de a ierta și de a mă regăsi când totul pare pierdut.
Într-o seară tensionată, am aflat că mama mea a ales să rămână cu soțul ei și nu cu mine, copilul ei. Ani mai târziu, am descoperit adevărul dureros: nu m-a vrut el în casă, iar mama a acceptat. Povestesc lupta mea cu respingerea, dorința de a înțelege și încercarea de a mă regăsi după această trădare.
Din clipa în care l-am cunoscut pe Vlad, am simțit că viața mea se va schimba. Dar prezența Ilincăi, fetița lui din prima căsătorie, a adus cu ea o furtună de emoții contradictorii: gelozie, nesiguranță și dorința de a aparține. Povestea mea este despre lupta de a găsi echilibrul între iubirea pentru un bărbat și acceptarea copilului său, într-o familie românească complicată.
El devenise deja tată până la momentul divorțului lor—fiul său avea doar patru ani. Nu a ascuns acest lucru de mine, așa că am știut de la început că voi face parte dintr-o familie mixtă.
