Totul a început într-o noapte de furtună, când soacra mea, Maricica, a venit să mă dea afară din propria casă. Soțul meu, Dănuț, era plecat la muncă în Germania, iar eu am rămas singură cu acuzațiile și amenințările ei. Prin credință, rugăciune și sprijinul neașteptat al unei vecine, am găsit puterea să lupt pentru ceea ce mi se cuvenea.
Sunt Maria, mamă a doi băieți și soție, care a plecat la muncă în Italia pentru a le oferi celor dragi o viață mai bună. Întoarsă acasă, am descoperit trădarea soțului meu și complicitatea tăcută a copiilor mei. Povestea mea este despre durere, dezamăgire și întrebarea dacă mai pot avea vreodată încredere în cei pe care îi iubesc.
Mă numesc Viorica și, după ani de muncă grea în Italia, am revenit în România cu speranța de a-mi regăsi familia. Am descoperit însă că, deși le-am oferit copiilor mei tot ce am avut mai bun, nu mai există loc pentru mine în viețile lor. Acum mă întreb dacă sacrificiul meu a avut vreun rost și dacă mai pot repara ceva.
Mă numesc Viorica, am 56 de ani și trăiesc în Bacău. Acum douăzeci de ani, am plecat la muncă în Italia, lăsând-o pe fiica mea, Maria, în grija mamei mele, crezând că doar așa vom putea supraviețui. Astăzi, Maria abia dacă îmi răspunde la telefon, iar eu mă întreb dacă am făcut alegerea corectă sau dacă am pierdut totul pentru nimic.
Am muncit zeci de ani în Italia, spălând podele și îngrijind bătrâni, visând mereu la ziua când mă voi întoarce acasă, la copiii mei. Le-am cumpărat fiecăruia câte o casă, dar când am revenit, am descoperit că nu mai e loc pentru mine în viețile lor. Povestea mea e despre sacrificiu, dor, și dezamăgirea amară a unei mame care și-a pierdut familia chiar încercând să o salveze.
În primul rând, ar trebui să menționez că provin dintr-un oraș mic. Nu îmi place viața de oraș. Aer curat, multe fructe și legume proaspete, trăind în ritmul meu și oameni simpli – acestea sunt lucrurile pe care le iubesc cel mai mult la viața într-un oraș mic. Când fiul meu a împlinit 8 ani, tatăl lui ne-a părăsit. Apropo, ne-a părăsit pentru o femeie din oraș. A spus că
În primul rând, ar trebui să menționez că provin dintr-un oraș mic. Nu îmi place viața de oraș. Aer curat, multe fructe și legume proaspete, trăind în propriul ritm și oameni simpli – acestea sunt lucrurile pe care le iubesc cel mai mult la viața într-un oraș mic. Când fiul meu a împlinit 8 ani, tatăl lui ne-a părăsit. Apropo, ne-a părăsit pentru o femeie din oraș. A spus că
