În noaptea în care fiica mea, Ioana, a plecat spre maternitate, am simțit că întreaga mea viață se schimbă. Bucuria venirii pe lume a nepoatei mele s-a amestecat cu durerea conștientizării că Ioana nu mai are nevoie de mine la fel ca înainte. Povestea mea este despre granițele fragile dintre o mamă și fiica ei adultă, despre dorința de a proteja și nevoia de a lăsa să crească.
Într-o dimineață obișnuită de sâmbătă, o simplă vizită la măcelărie mi-a dat viața peste cap când am întâlnit-o pe Camelia, fosta mea colegă de liceu. Încă locuiam cu mama la 35 de ani, prins între dorința de a-i face pe plac și nevoia de a-mi construi propria viață, mai ales când sentimentele pentru Camelia au reapărut. Povestea mea este despre lupta dintre loialitatea față de familie și curajul de a-mi urma inima, cu toate consecințele dureroase care au urmat.
Mă numesc Radu și, la patruzeci de ani, încă locuiesc cu mama mea, într-un apartament mic din București. Povestea mea este despre lupta dintre dorința de a-mi trăi propria viață și teama de a o răni pe cea care m-a crescut singură, dar și despre curajul de a-mi găsi drumul. Între certuri, regrete și speranțe, am învățat că adevărata libertate începe cu o decizie grea, dar necesară.
