Povestea mea începe cu o ceartă aprinsă la masa de Paște, când bunica mea, Viorica, se lăuda cu realizările mele, deși abia mă cunoștea cu adevărat. Am crescut simțindu-mă mereu un trofeu în poveștile ei, dar niciodată un nepot iubit cu adevărat. Între mândria ei exagerată și nevoia mea de afecțiune reală, am ajuns să mă întreb dacă familia înseamnă doar aparențe sau și sinceritate.