Povestea mea începe în clipa în care soțul m-a dat afară din casă, acuzându-mă că eu sunt vinovată pentru boala fiului nostru. Am rămas fără adăpost, fără copil, fără sprijin, în timp ce familia și prietenii m-au condamnat fără să mă asculte. Totuși, nu am renunțat și am luptat cu disperare pentru dreptul de a-mi vedea și crește copilul, chiar dacă toți mi-au întors spatele.
Am fost căsătoriți timp de șapte ani. Primii trei ani au fost fericiți, dar apoi totul a început să se destrame. Nu mi-am imaginat niciodată că soțul meu va fi atât de lipsit de inimă și egoist. Aveam două fiice, Ana și Maria. Dar soțul meu nu m-a ajutat niciodată să le cresc. Ne certam constant. Totul s-a schimbat în ziua în care am decis să plec.
Nu am vrut să-i spun fostului meu soț din mândrie. Am crezut că, de vreme ce ne-am despărțit, ar trebui să mergem fiecare pe drumul nostru. Dar, pe măsură ce timpul trecea, ecografia a dezvăluit că voi deveni mamă.
Am o soră mai mare, Ana, care este cu șapte ani mai în vârstă decât mine. Are trei copii, dar nu este cea mai bună mamă. I-a lăsat pe copii la mine și mi-a cerut să-i dau casa mea.
Ana a fost în concediu de maternitate timp de șapte ani. În acești șapte ani, Andrei a susținut-o. Acum opt ani, au cumpărat o casă cu ipotecă. Șase luni mai târziu, lucrurile au început să se destrame.
Am avut nenumărate motive să depun cererea de divorț, dar am tot amânat procesul. Cu toate acestea, soacra și cumnata mea au făcut tot ce au putut pentru a-l grăbi. Acest coșmar a durat cinci ani. Iată povestea mea.
Nu mi-am imaginat niciodată că infidelitatea va face parte din căsnicia mea. Dar viața are un mod de a te surprinde. După șase ani împreună, relația noastră s-a încheiat cu inima frântă. Totul a început ca un basm: complimente dulci, gesturi atente și cadouri. Apoi a urmat o nuntă frumoasă. Un an mai târziu, s-a născut fiica noastră, iar soțul meu era în culmea fericirii. Dar viața a luat o întorsătură neașteptată.
Soțul meu m-a părăsit, luând toate economiile noastre pentru a-și cumpăra propria locuință și dispărând. Am rămas într-un apartament închiriat cu fiica noastră de șase luni. Când soacra mea a aflat, a venit imediat. Credeam că mă va critica, dar în schimb mi-a spus: „Fă-ți bagajele, tu și copilul veniți să locuiți cu mine.” Am încercat să refuz, dar a fost foarte
Așa a luat viața mea o întorsătură drastică. Am crescut într-o familie numeroasă dintr-un sat din România, unde oamenii ne etichetau adesea ca fiind disfuncționali. Eram mulți frați, fiecare cu propriile lupte.
Acum o lună, am devenit tată. Eram extrem de fericit, mai ales că fiica noastră mult așteptată, Maria, era în sfârșit aici. Dintr-un motiv anume, îmi doream foarte mult ca mama mea să fie prima care o întâlnește.
Fiica mea este educată acasă, așa că își petrece cea mai mare parte a zilei acasă. Am sunat-o în timpul prânzului: – Ai mâncat? – Da, tata a adus pizza. Am rămas surprinsă.
Am o soră mai mare, Ana, care este cu șapte ani mai în vârstă decât mine. Are trei copii, dar nu este cea mai bună mamă. I-a lăsat pe copii la mine și mi-a cerut să-i dau casa mea.
