În liniștitele suburbii ale Bucureștiului, o femeie povestește despre destrămarea lentă a căsniciei sale. Soțul ei, odinioară atent și iubitor, a devenit din ce în ce mai absorbit de muncă, lăsând-o să se simtă izolată și neimportantă. Aceasta este povestea emoționantă a modului în care relația lor s-a ofilit în absența comunicării și grijii.
După ani de zile în care am gestionat singură treburile casnice, am decis că este timpul ca soțul meu să se implice mai mult. Totuși, încercarea mea de a echilibra responsabilitățile a avut un efect neașteptat, dezvăluind probleme mai profunde în căsnicia noastră. Mutarea noastră recentă într-un oraș nou trebuia să fie un nou început, dar în schimb, a scos la iveală tensiunile din relația noastră, conducând la un final nefericit și neașteptat.
Într-o poveste care începe cu dificultăți financiare și se transformă în consecințe neprevăzute, efortul unui cuplu de a-și întinde bugetul limitat duce la un compromis neobișnuit – împărțirea cămării. Ceea ce începe ca o soluție practică la o problemă comună se dezvăluie curând într-o situație pe care nici Andrei, nici Ioana nu o anticipaseră, forțându-i să confrunte implicațiile mai profunde ale dificultăților lor financiare.
Căsătoriți de doar doi ani, viața noastră părea stabilită. Acum, cu un bebeluș de 10 luni, comunicarea noastră s-a diminuat—soțul meu, Andrei, trăia ca și cum ar fi fost singur, iar eu, Ana, mă simțeam din ce în ce mai izolată. Povestea noastră se desfășoară pe parcursul zilelor care au urmat deciziei mele drastice.
Bogdan a ținut ranchiună încă din copilărie. Era oarecum de înțeles când era copil, dar acum, ca adult, încă nu poate să lase lucrurile să treacă. De la a da vina pe trotuar când se împiedica până la a refuza să vorbească cu părinții noștri, comportamentul său a devenit din ce în ce mai derutant și dureros.
După o ceartă aprinsă despre o aniversare uitată și un tratament nepotrivit al unei amintiri de familie, tăcerea dintre Ana și Mihai părea să fie o soluție temporară. Dar pe măsură ce zilele se transformau în săptămâni, tăcerea creștea, dezvăluind fisuri adânci în relația lor. Ceea ce a început de la o mică neglijență și un accident minor cu un vază prețuită, a devenit o reflectare a resentimentelor nespuse și a așteptărilor nesatisfăcute. Poate dragostea să supraviețuiască când comunicarea eșuează, sau va fi tăcerea ultimul cuvânt?
