Mă numesc Nora și am 45 de ani. Viața mea a fost dată peste cap când tatăl meu vitreg, Dorel, a apărut la ușa mea cerând să-l primesc în casă, invocând trecutul și sacrificiile făcute pentru mine. Refuzul meu a declanșat un conflict familial și o luptă juridică dureroasă, care m-a obligat să-mi pun sub semnul întrebării loialitatea, dreptatea și sensul datoriei față de familie.
Mă numesc Radu, iar viața mea s-a schimbat într-o clipă când, dintr-o confuzie birocratică, am fost internat forțat într-un spital de psihiatrie. Trei ani am trăit printre străini, cu tratamente care nu-mi aparțineau, luptând să-mi păstrez mintea întreagă și să-mi demonstrez nevinovăția. Povestea mea este despre neputință, speranță și lupta pentru adevăr într-un sistem care nu ascultă.
După divorțul fiului meu, am încercat să-l apăr când nora mea a cerut casa și mașina. Acum, sunt interzisă să-mi văd nepoții, iar sufletul meu e sfâșiat între dreptate și dor. Povestea mea e despre cât de greu e să alegi între familie și adevăr, când orice alegere pare să aducă doar suferință.
De un an de zile, mama încearcă să mă convingă să o iert pe bunica și să încep să o ajut – până la urmă, este familie. Dar îmi amintesc cum ne-a maltratat pe mine și pe mama mea – nu am uitat nimic. Acum, refuz să fac ceva pentru a o ajuta în vreun fel. Sunt sigură că încă ne disprețuiește, dar din cauza
