Sunt Anna și povestea mea începe în ziua în care soțul meu, Gábor, a dispărut fără urmă, lăsându-mă singură cu doi copii și fără niciun sprijin. Am fost nevoită să mă confrunt cu sărăcia, rușinea și judecata celor din jur, dar și cu propriile mele frici și neputințe. În cele din urmă, am învățat să mă ridic, să lupt pentru copiii mei și să-mi regăsesc vocea, chiar și atunci când toți ceilalți alegeau să tacă.
Într-o noapte rece de noiembrie, am fugit cu copiii mei dintr-o căsnicie abuzivă, lăsând în urmă tot ce știam. Am înfruntat sărăcia, judecata celor dragi și disperarea, dar am găsit în mine o forță pe care nu credeam că o am. Acum, privind înapoi, mă întreb dacă orice femeie poate găsi curajul să-și schimbe destinul, chiar și atunci când pare imposibil.
Sunt mama a doi băieți energici, Vlad și Radu, care par să nu cunoască limitele. În fiecare zi, mă lupt cu privirile dezaprobatoare ale celorlalți părinți și cu sentimentul că doar eu pot să-i țin în frâu. Povestea mea este despre epuizare, vinovăție, dar și despre dragostea care mă face să merg mai departe.
Într-o noapte rece de februarie, soțul meu, Vlad, m-a acuzat pe nedrept de infidelitate și a plecat, lăsându-mă singură cu fiul nostru nou-născut. Povestesc despre disperarea și rușinea care m-au copleșit, despre lupta de a supraviețui într-un oraș mic unde fiecare șoaptă devine judecată, și despre încercarea de a-mi regăsi încrederea în oameni și în mine însămi. Îmi pun întrebarea dacă vreodată voi mai putea iubi sau avea încredere, după ce am fost trădată de cel pe care îl credeam sprijinul meu.
Am fost mereu o mamă și o bunică implicată, dar când am văzut cum își crește nora mea fetița, am simțit că lumea mea se prăbușește. Între dorința de a-mi proteja nepoata și nevoia de a respecta alegerile fiului meu și ale soției lui, m-am trezit prinsă într-o luptă tăcută, plină de reproșuri nerostite și priviri grele. Povestea mea e despre dragoste, teamă, rușine și despre cât de greu e să găsești echilibrul între grijă și control.
Când am mers la DRPCIV pentru a ne actualiza documentele, tânărul funcționar s-a uitat la mine și a spus: „Nu procesăm cereri de la bone. Mama trebuie să vină!” Am simțit un val de jenă și frustrare.
Când am mers la DRPCIV pentru a ne actualiza documentele, tânărul funcționar s-a uitat la mine și a spus: „Nu procesăm cereri de la bone. Mama trebuie să vină!” Am simțit un val de jenă și frustrare.
