Au trecut patruzeci de ani, dar dorul de el nu s-a stins niciodată. L-am găsit întâmplător, într-o zi obișnuită, când viața mea părea deja așezată și liniștită. Povestea mea este despre curajul de a privi înapoi, despre regrete, iertare și speranța că niciodată nu e prea târziu să-ți asculți inima.
În noaptea de Revelion, în timp ce aveam grijă de cățelul nepoatei și așteptam ca soțul meu, Dorel, să se întoarcă de la cimitir, am simțit cum întreaga noastră viață comună se destramă. După 35 de ani de căsnicie, mă aflu acum, la 62 de ani, în pragul divorțului, încercând să înțeleg unde am greșit și dacă mai există cale de întoarcere. Povestea mea e despre tăceri, compromisuri, dorințe neîmplinite și curajul de a o lua de la capăt când credeai că totul e deja scris.
Mă numesc Irina și viața mea s-a schimbat radical în ziua în care soacra mea a distrus nunta mea, răspândind minciuni despre mine chiar în fața lui Vlad, logodnicul meu. Într-o clipă, am pierdut nu doar dragostea vieții mele, ci și respectul celor din jur, fiind nevoită să lupt cu bârfele și trădarea într-un oraș mic unde toți se cunosc. Aceasta este povestea mea despre pierdere, curaj și dorința de a-mi recâștiga vocea și demnitatea.
Sunt Maria, o femeie de 34 de ani dintr-un mic oraș din Moldova. Povestea mea e despre sacrificiile pe care le-am făcut pentru familia mea, despre dorința de a-mi depăși condiția și despre greșelile care m-au urmărit ani la rând. Între visuri spulberate, certuri cu mama și o iubire pierdută, am învățat că uneori cele mai grele decizii sunt cele care ne definesc cu adevărat.
Mă numesc Irina și am trăit o viață întreagă în umbra tăcerii, crezând că liniștea e dovada iubirii adevărate. Când soțul meu, Vlad, m-a părăsit pentru că eram „prea liniștită”, am simțit cum lumea mea se prăbușește, dar abia atunci am început să-mi aud propriile gânduri. Acum, când Vlad îmi scrie că îi lipsește liniștea noastră, mă întreb dacă nu cumva tocmai ceea ce ne-a unit ne-a și despărțit.
Într-o seară obișnuită, soțul meu, Vlad, a intrat pe ușă și mi-a spus că vrea să divorțăm. Am simțit cum lumea mi se prăbușește, dar am ales să-mi amintesc sfatul mamei mele: să nu răspund la furie cu furie. Povestea mea este despre tăcerea care uneori salvează suflete, despre trădare, familie și curajul de a merge mai departe.
După divorț, am rămas singură cu fiul meu adolescent, Rareș. Relația noastră s-a transformat într-o luptă continuă, mai ales după ce el a sabotat singura mea șansă la o nouă iubire. Acum, fiecare zi e o bătălie între dorința de a-l ierta și neputința de a mă ierta pe mine însămi pentru ceea ce am ajuns.
În mijlocul Războiului Rece, o poveste de dragoste clandestină s-a desfășurat, lăsând în urmă o moștenire de întrebări fără răspuns. Când Ana a descoperit anul trecut scrisorile ascunse ale tatălui său, a scos la iveală adevăruri care i-au schimbat pentru totdeauna înțelegerea despre familie și iubire.
Am auzit întotdeauna povești despre oameni care se pierd cu vârsta, dar niciodată nu mi-aș fi imaginat că i se va întâmpla soției mele, care trecea printr-o criză de mijlocul vieții. Am fost întotdeauna un romantic fără leac. Să mă îndrăgostesc de Isabela a fost dragoste la prima vedere pentru mine și am visat să îmbătrânim împreună. Dar pe măsură ce ne apropiam de anii noștri de aur, lucrurile au luat o întorsătură pe care nu am anticipat-o niciodată.
