Cel mai tensionat moment din viața mea a fost când, obosită de serviciu și de griji, am intrat în apartamentul meu și am găsit haos și miros de mâncare străină. Mama, care nu m-a ajutat niciodată cu creditul, l-a lăsat pe fratele meu să se mute în timp ce eu încercam să mă odihnesc cu familia la munte. Povestea mea este despre cum banii, invidia și așteptările au sfâșiat legăturile dintre noi.
Am fost mereu fata care nu cere ajutor, care tace și înghite. Când mama i-a dat surorii mele, Maria, bani pentru apartament, am simțit că nu contez, că nu sunt văzută. Povestea mea e despre lupta cu nedreptatea din familie și întrebarea care mă macină: merit și eu să fiu iubită la fel?
Niciodată nu voi uita ziua în care soțul meu, Radu, și cu mine am decis să cumpărăm un teren la marginea Bucureștiului. În loc să împărtășesc bucuria cu prietenii mei, am ales să păstrez secretul, temându-mă de invidie sau judecată. Acum, când totul s-a concretizat, mă întreb dacă nu am pierdut ceva mai valoros decât un petic de pământ.
Nu înțeleg de ce sunt așa cum sunt. Este ceva în destinul meu, sau ce? Nu sunt o persoană rea; nu am rănit niciodată pe nimeni în viața mea. Și totuși
– Atât eu, cât și soțul meu lucrăm cu normă întreagă, spune Evelina, în vârstă de treizeci și opt de ani. – Avem un salariu mediu lunar. Avem propria noastră mașină și am achitat recent ipoteca pentru apartamentul nostru cu două camere. Între timp, avem
