Vlad s-a întors după un an de absență, cu aceeași valiză cu care a plecat, cerând să fie din nou soțul meu. Povestea mea este despre trădare, așteptare și curajul de a alege între trecut și viitor. Între pereții casei noastre, am învățat ce înseamnă să ierți, dar și să te pui pe tine pe primul loc.
Într-o seară ploioasă, soțul meu, dispărut de zece ani, a apărut la ușa noastră, zdruncinând liniștea fragilă pe care o construisem cu copiii mei. Povestea mea este despre trădare, iertare și lupta de a reconstrui o familie când trecutul refuză să fie uitat. Între dorința de a-l înțelege pe Doru și teama că rana veche se va redeschide, mă zbat să găsesc curajul de a merge mai departe.
Decizia a fost luată! „Mă mut la țară,” a spus Elena, ținând un set de chei. „Mi-am vândut apartamentul și am cumpărat o casă.” Victor a rămas cu gura căscată și cu furculița în mână: „Mamă, glumești?” „Nu glumesc,” a zâmbit soacra. „Tatăl tău m-a părăsit, s-a plictisit de tot. Așa că am decis să o iau de la capăt. În plus, nepoții…”
La începutul anilor ’90, un bărbat deziluzionat de viața de familie a căutat alinare în brațele altei femei, lăsându-și soția și copiii fără nimic. Cinci ani mai târziu, se întoarce, bătând la ușa vieții pe care a abandonat-o. Această poveste, stabilită în România, urmărește istoria lui Vasile, care își părăsește familia pentru o femeie mai tânără, Mihaela, și repercusiunile care urmează când încearcă să se întoarcă la viața sa anterioară.
