El devenise deja tată până la momentul divorțului lor—fiul său avea doar patru ani. Nu a ascuns acest lucru de mine, așa că am știut de la început că voi face parte dintr-o familie mixtă.
Iubind atât de mult jobul meu, numărătoarea inversă până la întoarcerea din concediul de maternitate era dulce-amăruie, împărțită între carieră și grija pentru mica noastră bucurie, Aurora. Plănuiam să o înscriem la grădiniță la trei ani și jumătate, dar până atunci, eu și soțul meu, Andrei, trebuia să găsim o soluție pentru îngrijirea copilului. Nu avea să fie ieftin.
Iubindu-mi munca așa cum o fac, numărătoarea inversă până la sfârșitul concediului de maternitate a început în momentul în care m-am despărțit de ea, plină de dorința de a mă întoarce la responsabilități, dar fără idee despre cum să am grijă de micul nostru tezaur, Iasmina. Speram să amân intrarea ei în grădiniță până la trei ani și jumătate, ceea ce m-a determinat pe mine și pe soțul meu, Mihai, să luăm în considerare angajarea unei bone. O opțiune costisitoare, dar atunci a apărut o propunere neașteptată din partea soacrei mele, Elena.
