Nu vrea cu adevărat să facă nimic în privința asta, dar le spune tuturor cât de mult mă ajută. Am lucrat până în ultima clipă, așa că am mers direct de la birou la sala de nașteri.
Soțul meu, Andrei, a suferit de pneumonie iarna trecută, iar recuperarea lui a fost lentă și dificilă. Când a fost externat, doctorul ne-a sfătuit că ar fi benefic pentru el să aibă un mediu fără stres acasă. Ne bazam pe mama lui, Elena, să ne ajute cu fiica noastră, Maria, dar Elena și-a schimbat planurile neașteptat.
Am trei copii. Din păcate, soțul meu a decedat când cel mai mic dintre ei avea doar șase luni. Deși avem propria noastră casă, trăitul din ajutoare sociale este imposibil, iar chiria trebuie plătită. Fratele meu ne-a sprijinit în primele șase luni, dar și el are propria familie de întreținut. A trebuit să-mi găsesc un loc de muncă. Nu câștig mult și trebuie să lucrez ore lungi.
Acum câteva săptămâni, târziu în noapte, fiul meu, Andrei, m-a sunat panicat. Mi-a explicat că soția lui, Elena, a fost dusă de urgență la spital, și nu aveau pe nimeni să aibă grijă de fiica lor în vârstă de șapte luni, Sofia. Pe drum spre spital, Andrei a lăsat-o pe Sofia la mine, cu o rugăminte disperată de ajutor. Am acceptat fără ezitare, deși nu mai avusesem
