Sunt Maria și am avut grijă de tatăl nurorii mele timp de opt ani, fără să primesc vreodată un mulțumesc. Povestea mea e despre sacrificiu, singurătate și dorința de a fi văzută, chiar și atunci când nu ești sânge din sângele lor. Mă întreb dacă dragostea și grija pot exista fără recunoștință sau dacă, în lipsa ei, sufletul se ofilește încet.