Sunt Maria, mama Anei, și povestea mea este despre cum am pierdut-o pe fiica mea nu din cauza distanței, ci a influenței soțului ei, Darius. Totul a atins apogeul la aniversarea soțului meu, când Ana nu a venit, iar eu am simțit pentru prima dată că am pierdut-o cu adevărat. Scriu aceste rânduri cu speranța că cineva va înțelege durerea unei mame care își vede copilul îndepărtându-se, fără să poată face nimic.
Povestea mea începe în ziua în care am deschis ușa noii mele case din București, după ani de muncă grea în Italia. Sunt mândră de fiica mea, Irina, și de ginerele meu, Radu, dar părinții lui Radu aduc mereu tensiune și neliniște în familia noastră. Mă lupt cu teama că influența lor negativă ar putea să-mi răpească liniștea nepoților mei și să destrame tot ce am construit.
Sunt Maria și am muncit 15 ani în Italia ca să-mi pot cumpăra o casă înapoi în România. Acum, când credeam că pot respira ușurată, mă confrunt cu o nouă teamă: influența negativă a socrilor fiicei mele asupra nepoților mei. Povestea mea e despre sacrificiu, dor, dar și despre lupta de a-mi proteja familia de ceea ce cred că le-ar putea face rău.
După aniversarea nepotului meu, o discuție aparent banală a scos la iveală o trădare dureroasă: banii pe care i-am dat fiului meu pentru nepotul meu nu au ajuns niciodată la destinație. Descoperirea influenței negative a noii sale soții, Mirela, a declanșat un conflict de familie care m-a făcut să mă întreb dacă mai pot salva legătura cu fiul meu și cu nepotul meu. Povestea mea este despre iubire, dezamăgire și lupta pentru adevăr într-o familie românească sfâșiată de neîncredere.
Familia lui Florin nu era abuzivă sau dependentă de substanțe; pur și simplu credeau că viața le datorează totul fără niciun efort. După cum știm cu toții, nimic valoros nu vine fără muncă asiduă.
