Într-o după-amiază obișnuită, am fost rugată să-mi iau nepotul de la grădiniță, dar ceea ce am aflat acolo mi-a schimbat viața. Am descoperit că fiul și nora mea ascundeau un adevăr dureros despre Antonia, nepotul meu, iar familia noastră s-a trezit prinsă într-o spirală de reproșuri, rușine și regrete. Povestea mea este despre tăcere, vinovăție și curajul de a privi adevărul în față.
Am fost educatoare la grădiniță ani la rând, dar povestea Victoriei, o fetiță tăcută și timidă, mi-a schimbat pentru totdeauna perspectiva asupra meseriei mele. Încercarea de a o ajuta să depășească problemele de acasă m-a pus față în față cu limitele sistemului și cu propriile mele neputințe. Povestea noastră e despre curaj, neputință și speranța că uneori, chiar și un gest mic poate schimba o viață.
Am fost șocat să aflu că fiul nostru, Andrei, era victima bullying-ului la grădiniță. Am decis să investighez și să confrunt personalul, descoperind o realitate dureroasă. Această experiență ne-a schimbat viețile și ne-a făcut să ne întrebăm cum putem proteja mai bine copiii de astfel de situații.
– Câți ani are fata mai mare? A început cea mică grădinița? – Cea mare are 6 ani și încă este la grădiniță. Ana urmează să se întoarcă la muncă.
Avem un fiu de patru ani. De îndată ce a împlinit trei ani, am început să caut intens un loc de muncă pentru că firma la care lucram înainte de concediul de maternitate m-a rugat să plec. Situația cu grădinița nu era nici ea mai bună.
Pe măsură ce copilul crește și a început recent grădinița, observă cu atenție și compară experiențele sale cu cele ale altor copii, deși are doar trei ani. Această poveste explorează complexitățile și provocările emoționale cu care se confruntă o tânără mamă care este și bunică pentru propriul ei nepot.
