Ziua în care camera de spital a devenit o reflectare a fragilității vieții

Ziua în care camera de spital a devenit o reflectare a fragilității vieții

Într-o cameră de spital liniștită, stăteam alături de mama mea, Alexandra, veghind-o pe bunica mea, Brândușa, care se apropia de a 100-a aniversare. Neașteptat, bunicul meu, Tudor, a intrat în cameră, vârsta fiind evidentă în fiecare pas. Dintr-o geantă uzată, a scos un prânz simplu pe care îl pregătise singur: un sandviș cu ultimele roșii din grădina lor. Acest moment, aparent banal, s-a transformat într-un eveniment care mi-a schimbat irevocabil perspectiva asupra vieții, iubirii și pierderii.