Sunt Ana și am 34 de ani. Într-o lume în care toți par să-și găsească drumul, eu mă simt prinsă între a fi femeia de carieră pe care mama o admiră și fata care încă visează la o familie. Povestea mea e despre lupta dintre independență și dorința de a nu fi singură.
La 55 de ani, credeam că am totul pus la punct. Aveam un logodnic iubitor, o casă confortabilă și un cont de economii modest. Dar când m-am întors acasă, reacția fiului meu m-a făcut să pun totul sub semnul întrebării.
Căsătorindu-mă la vârsta de 28 de ani, eu, Andreea, am fost întotdeauna independentă și concentrată pe carieră, datorită susținerii și încurajărilor părinților mei. După absolvire, avansarea în carieră mi-a venit natural. Acum, ca manager senior cu un salariu atractiv și o mașină de serviciu, nu mă laud, ci doar setez scena pentru stilul de viață la care m-am obișnuit. Cu toate acestea, când soțul meu, Ion, a propus să se ocupe el de finanțele noastre pentru o „mai bună eficiență”, deși câștiga mai puțin, am acceptat cu reticență. Această decizie ne-a adus într-un punct în care comunicația este inexistentă.
