Sunt Robert și, de cinci ani, trăiesc alături de Ella, soția mea, care a transformat economisirea într-un adevărat stil de viață. La început, admiram disciplina și grija ei pentru viitor, dar cu timpul, am început să simt că trăim mai mult pentru bani decât unul pentru celălalt. Povestea noastră e despre echilibru, sacrificii și întrebarea dacă dragostea poate supraviețui acolo unde bucuria vieții e mereu amânată.
Am crescut într-o familie unde fiecare leu era numărat, iar mama, Mariana, ne amintea zilnic că trebuie să economisim pentru zile negre. Între dorința de a trăi clipa și frica de viitor, am ajuns să mă simt prins între două lumi: una a sacrificiului și alta a visurilor neîmplinite. Povestea mea e despre conflicte, neînțelegeri și încercarea de a găsi echilibrul între datorie și fericire.
Mihai este cunoscut printre prietenii săi pentru bugetarea meticuloasă și obiceiurile sale de cheltuieli atente. Totuși, când vine vorba de cercul său apropiat, devine o altă persoană, împrumutând adesea bani fără a aștepta să-i primească înapoi. Prietenii săi, conștienți de generozitatea lui, exploatează această trăsătură, ducându-l pe Mihai în probleme financiare și stres emoțional.
S-au cunoscut la un eveniment comunitar local. Amândoi erau încântați, inteligenți și bine îngrijiți—un cuplu perfect. Acum, la cinci ani de la căsătorie, se luptă cu impactul economisirii extreme a ei asupra relației și planurilor lor de viitor.
Întotdeauna am fost economă cu cheltuielile mele. Odată, Mihai m-a întrebat dacă aș lua în considerare să fiu casnică, dar nu aș putea fi de acord cu asta. Cred că e mai bine să câștigi un venit modest decât să depinzi de altcineva. Soțul meu împărtășește aceeași mentalitate. Uneori, apar situații la muncă care necesită ore suplimentare, și sunt de acord cu ele.
Eram complet nedumerită, neînțelegând ce vrea de la mine. Observând confuzia mea, a continuat: „Ea e toată aranjată, iar copilul e în zdrențe!” Acum, un pic mai mult
