Mă numesc Irina și am trăit mereu între două lumi: familia mea modestă și familia soțului meu, Radu, care nu a dus niciodată lipsă de nimic. Povestea noastră a început cu o ceartă despre bani, dar s-a transformat într-o lecție despre ce înseamnă, de fapt, sprijinul părinților. Am descoperit că iubirea nu se măsoară în sume, ci în gesturi mici, iar această revelație ne-a apropiat mai mult ca niciodată.
Dragostea unui părinte nu cunoaște limite, chiar și atunci când se confruntă cu durerea trădării unui copil. Fiica mea și-a părăsit soțul și copiii, lăsându-i să se descurce singuri. Aceasta este o poveste despre dragoste neclintită și lupta de a aduna cioburile.
Avem un fiu și o fiică. Niciodată nu am înțeles pe cei care nu își prețuiesc copiii. Pentru noi, copiii noștri au fost cel mai bun lucru care ni s-a întâmplat vreodată. Soțul meu și-a iubit fiica la fel de mult ca pe fiul nostru. Dar într-o zi, totul s-a schimbat.
O poveste despre prieteni apropiați. Obișnuiam să îi vizităm des. Am văzut și auzit multe. Și slavă Domnului, viața mea nu este așa! Acum, să trecem la subiect. Erau niște părinți care aveau un băiețel. Fericirea lor nu avea margini! Au făcut totul pentru el; era singurul lor copil, speranța lor pentru viitor. Soarta nu i-a binecuvântat cu mai mulți copii, deși amândoi și-au dorit asta. Și apoi
Avem un fiu și o fiică. Niciodată nu am înțeles pe cei care nu își prețuiesc copiii. Pentru noi, copiii noștri au fost cel mai bun lucru care ni s-a întâmplat vreodată. Soțul meu și-a iubit fiica la fel de mult ca pe fiul nostru. Dar într-o zi, totul s-a schimbat.
