În fiecare an, de două ori, îi trimit nepotului meu cel mare bani, sperând la o vorbă, o mulțumire, o dovadă că sunt prezent în viața lui. Surorile lui mă sună mereu, îmi povestesc cu entuziasm ce au făcut cu darul meu, dar de la el nu primesc niciun semn. Povestea mea e despre dorul de familie, despre distanța care crește între generații și despre întrebarea care mă macină: unde am greșit?