Mă numesc Irina și povestea mea începe într-o noapte de iarnă, când viața fiului meu Vlad s-a schimbat pentru totdeauna. Am fost pusă în fața celei mai grele decizii: să-i donez organele după un accident tragic, oferind altor copii o șansă la viață. Povestea mea e despre durere, vinovăție, dar și despre puterea de a ierta și de a merge mai departe, chiar și atunci când totul pare pierdut.
Într-o seară de toamnă, viața mea s-a schimbat pentru totdeauna când fiul meu Vlad, în vârstă de patru ani, a fost implicat într-un accident tragic. Am fost pusă în fața celei mai grele decizii din viața mea: să îi donez organele, oferind altui copil o șansă la viață. Povestea mea este despre durere, speranță și puterea de a găsi sens chiar și în cele mai întunecate momente.
Mă numesc Irina și povestea mea începe într-o după-amiază de aprilie, când viața mi-a fost sfâșiată de un telefon. Fiul meu, Vlad, a suferit un accident tragic, iar decizia de a-i dona organele a devenit cea mai grea și totodată cea mai plină de sens alegere pe care am făcut-o vreodată. Prin această poveste, vreau să împărtășesc durerea, speranța și întrebările care mă urmăresc în fiecare zi.
Sunt Ivona și nu mi-am imaginat niciodată că o decizie luată într-o dimineață de gardă va răscoli atâtea vieți. Am ales să donez un rinichi unui copil necunoscut, iar gestul meu a scos la iveală răni vechi, conflicte de familie și întrebări despre sacrificiu și iubire. Povestea mea e despre curaj, suferință și speranța care se naște acolo unde nu te aștepți.
Sunt Ioana, asistentă medicală într-un spital din București, iar decizia de a dona un rinichi unui băiat de zece ani, Rareș, mi-a răscolit întreaga existență. Povestea mea este despre lupta cu propriile temeri, despre conflictele din familie și despre curajul de a face ceea ce simți că este corect, chiar dacă toți din jurul tău te condamnă. Gestul meu a schimbat nu doar viața lui Rareș, ci și felul în care mă privesc pe mine însămi și lumea din jur.
