Sunt Zosia și am trăit mereu cu povara grijii pentru mama și fratele meu cu dizabilități. Când am fost nevoită să cer ajutorul vecinului nostru bogat, domnul Neagu, am descoperit cât de înșelătoare pot fi aparențele și cât de greu e să-ți calci pe mândrie pentru cei dragi. Povestea mea e despre sacrificiu, prejudecăți și curajul de a cere ajutor atunci când nu mai ai altă cale.
Mă numesc Larisa și am crescut într-un apartament modest dintr-un cartier vechi din Iași, alături de mama mea și fratele meu, Darius, care s-a născut cu paralizie cerebrală. După ce tata ne-a părăsit, am rămas doar noi trei, iar lupta zilnică pentru supraviețuire a devenit tot mai grea, mai ales când singura noastră mașină s-a stricat. Disperată să-mi ajut familia, am bătut la ușa vecinului nostru bogat, domnul Stoica, fără să știu că acest gest avea să ne schimbe viețile pentru totdeauna.
Soțul meu era un bărbat frumos și atletic. Înalt, îngrijit și popular printre mulți oameni. Încerc să mi-l amintesc așa pentru a-mi face viața mai ușoară. Pentru că acum s-a schimbat dincolo de recunoaștere. Într-o zi, tundea gazonul în curtea noastră și a suferit un accident vascular cerebral. Printr-un miracol, a supraviețuit. Dar a devenit invalid. Viața mea s-a întors cu susul în jos.
Andrei era un bărbat chipeș și atletic. Înalt, îngrijit și popular printre mulți oameni. Încerc să mi-l amintesc așa pentru a-mi face viața mai ușoară. Pentru că acum s-a schimbat dincolo de recunoaștere. Într-o zi, spăla mașina în curte și a suferit un AVC. Printr-un miracol, a fost salvat. Dar a devenit invalid. Viața mea a fost și ea dată peste cap.
