Surpriza Soacrei: „Mi-e Dor de Voi, Vând Casa și Mă Mut la Voi”
Fără să mă laud, pot spune că, pe lângă aspectul meu, eram o mireasă de invidiat, deținând un apartament cu două camere chiar în centrul orașului. Da, eram îndrăgostiți, dar
Fără să mă laud, pot spune că, pe lângă aspectul meu, eram o mireasă de invidiat, deținând un apartament cu două camere chiar în centrul orașului. Da, eram îndrăgostiți, dar
Într-o zi, Nora i-a rugat pe nepotul ei și pe prietena acestuia să părăsească apartamentul ei, declarându-și dorința de a trăi independent. Având în vedere reputația nepotului ei, Andrei, de a fi oarecum egoist, decizia ei nu a fost o surpriză.
Nu pentru că au părăsit această lume, ci pentru că au ales să se îndepărteze de copilul lor. Mihai nu mi-a promis niciodată veșnicia, așa că nu am resentimente față de el. Dar consecințele emoționale care implică familiile noastre, în special pe mama lui, Elena, complică încercările noastre de a merge mai departe separat.
După ce sora mea, Ana, s-a căsătorit cu Andrei, au avut dificultăți în a-și găsi un loc al lor. Fără ajutor financiar din partea părinților noștri și cu o relație tensionată cu mama lui Andrei, proaspeții căsătoriți s-au confruntat cu alegeri dificile. Între timp, bunica Maria, simțindu-se o povară, a decis să se mute cu noi, ceea ce a dus la tensiuni și dureri neașteptate.
Relația mea cu mama a fost diferită de cea a majorității. M-am născut când părinții mei erau în jurul vârstei de patruzeci de ani, iar această diferență de vârstă și-a lăsat amprenta. Mutarea ei la mine părea să fie decizia corectă, dar rapid a devenit o decizie pe care am regretat-o.
Când a plecat, a împachetat nu doar lucrurile ei, ci a decis să ia și câteva electrocasnice din casa noastră. Eliana era foarte veselă și entuziasmată. „Mamă, o să fiu bine,” m-a asigurat ea. Dar lucrurile nu au decurs așa cum spera.
Sincer, eu și fiica mea, Ana, nu am avut niciodată o relație deosebit de apropiată. Încă din copilărie, Ana a fost mereu un copil foarte rezervat, iar eu nu am avut niciodată timp să găsesc un teren comun cu ea, să încerc să o fac să se deschidă și să decidă să vorbească cu mine. Am muncit din greu, încercând să-i ofer o viață fericită amândurora. Tatăl ei ne-a părăsit când era doar un bebeluș, și a trebuit să fiu și mamă și tată pentru ea. Dar acum, se pare că toate eforturile mele au fost în zadar.
Soacra lui Bogdan insistă că copiii trebuie crescuți cu disciplină, altfel vor deveni răsfățați. Bogdan și soția sa, Gabriela, au doi copii și navighează provocările parentingului.
Drept urmare, fiul meu ne vede acum pe mine și pe soțul meu ca fiind „săraci” și cere constant cadouri noi de la bunica lui. Familia noastră are trei copii —
Mulți dintre voi vă plângeți că pierdeți timpul în concediul de maternitate! Oala este din nou goală, și apropo, am venit acasă de la muncă obosit și flămând! Am citit cărți despre bebeluși.
Soacra mea, Ana, părea să îmbătrânească rapid până la vârsta de 55 de ani. Spunea că este prea obosită pentru a ne ajuta cu nou-născutul nostru, dar când fiica ei, Naomi, a avut un copil, a găsit brusc o sursă de energie. Când soțul meu, Victor, a realizat această discrepanță, ne-am simțit răniți și confuzi.
Articolul „Nu vreau să am grijă de nepoții mei în weekend” a stârnit multe discuții, cu oameni care își împărtășesc opiniile diverse. Se pare că nu toată lumea vrea ajutor în weekend și nu toată lumea vrea să aibă grijă de nepoți. Ajutorul poate veni în multe forme. Următoarea poveste este scrisă la persoana întâi, dar nu este povestea mea. „Copilul nostru are unul…”