Mă numesc Irina și de doisprezece ani trăiesc într-o căsnicie în care soțul meu, Radu, îmi controlează fiecare leu câștigat. Între dorința de libertate și frica de a rămâne singură, mă zbat zilnic cu rușinea și neputința de a-mi cere dreptul la propriul destin. Povestea mea este despre bani, iubire și curajul de a-ți regăsi vocea.
Am trăit ani de zile sub controlul total al lui Paul, oferindu-i nu doar banii mei, ci și libertatea și încrederea în sine. Povestea mea este despre dependență emoțională, frică și lupta dureroasă pentru a-mi regăsi identitatea. Întrebarea care mă bântuie este: cât de departe poate merge dragostea până devine o închisoare?
Mă numesc Camelia și de doisprezece ani trăiesc sub controlul strict al soțului meu, Sorin, care nu mi-a permis niciodată să am acces liber la bani. În această poveste, povestesc cum am ajuns să fiu captivă într-o relație în care fiecare leu cheltuit era motiv de ceartă, cum m-am simțit izolată și lipsită de putere, și cum am găsit curajul să cer ajutor. Sper ca mărturia mea să deschidă ochii altora și să dea speranță celor care trec prin același coșmar tăcut.
Mă numesc Irina și am crezut mereu că dragostea poate învinge orice. Dar, după ce m-am căsătorit cu Vlad, controlul lui asupra banilor și deciziilor a început să mă sufoce, iar tăcerea dintre noi a devenit zidul care ne desparte. Acum mă întreb dacă mai putem găsi drumul înapoi unul spre celălalt sau dacă am pierdut totul în liniștea care ne-a cuprins.
Totul s-a schimbat când soțul meu, Radu, a decis să lase banii noștri pe mâna tatălui său. Am ajuns să cer voie pentru fiecare leu, simțindu-mă captivă în propria familie. Mă întreb cât de mult poate o femeie să îndure până să-și recapete demnitatea.
Viața mea s-a schimbat radical când soțul meu a decis să-i încredințeze tatălui său gestionarea finanțelor noastre. Acum, mă văd nevoită să cerșesc bani pentru a acoperi nevoile de bază.
Trebuia să ceară pentru orice: bani pentru produse pentru bebeluși, mâncare, articole personale precum șosete și produse de igienă. Soțul ei îi dădea suma necesară, dar cu un preț.
Ana înțelege prea bine situația, dar se simte neputincioasă în fața soțului ei. El îi ia întregul salariu, monitorizează fiecare cheltuială și se asigură că nu păstrează niciun leu pentru ea.
Situația mea s-a înrăutățit când soțul meu, Andrei, a decis să-i dea toate câștigurile mamei sale, Elena, pentru a le gestiona. M-am trezit rugând-o pentru bani pentru nevoile mele.
Familia noastră „puternică”, cea care ar trebui să fie „la bine și la greu…”, a durat puțin peste doi ani. Imediat după nuntă, Filip, acum ca soț, a început să țină evidența finanțelor.
