Totul a început într-o seară ploioasă, când bunica Mara a intrat pe ușa noastră cu o valiză veche și ochii plini de teamă. Viața mea și a Jasminei s-a schimbat radical, iar tensiunile dintre generații au scos la iveală răni vechi și adevăruri nespuse. Povestea noastră e despre sacrificiu, iertare și puterea de a construi o familie chiar și atunci când trecutul apasă greu.
Mă numesc Mariana și povestea mea începe în ziua în care am simțit că o pierd pe Ana, fiica mea, după ce s-a căsătorit cu Vlad. Am trecut prin ani de tăcere, reproșuri nerostite și dorința arzătoare de a o avea din nou aproape. Aceasta este mărturia mea despre suferință, iertare și curajul de a reconstrui legături rupte.
Într-o seară de iarnă, cu ochii în lacrimi și copilul plângând în brațe, am acceptat ca părinții mei să se mute cu noi pentru un an. Povestea mea e despre fricile, conflictele și bucuriile trăite când trei generații împart aceeași casă. Întrebarea care mă macină: cât de mult suntem dispuși să ne schimbăm pentru familie?
Sunt Mariana, o mamă din Iași, care aștepta cu sufletul la gură fiecare apel de la fiica mea, Irina. Acum, de fiecare dată când îi văd numele pe ecran, simt un nod în gât, pentru că știu că urmează o nouă cerere de bani. Împreună cu soțul meu, Gheorghe, ne luptăm cu iubirea de părinte și durerea de a ne simți folosiți, întrebându-ne unde s-a rupt legătura dintre noi.
Sunt Maria și, de șapte ani, simt că fiul meu, Radu, nu mai e același. Relația cu nora mea, Irina, a transformat fiecare vizită într-o luptă cu tăcerea și răceala. Încerc să nu mă pierd pe mine însămi în acest conflict, dar mă întreb dacă mai există cale de întoarcere.
După ce nora mea, Victoria, mi-a sugerat să vin mai rar în vizită, am simțit că mi se rupe sufletul. Am respectat dorința ei, dar relația noastră s-a răcit, iar eu m-am simțit tot mai singură. Totul s-a schimbat într-o zi neașteptată, când Victoria a avut nevoie urgentă de ajutorul meu și am descoperit cât de mult putem conta una pe cealaltă.
