Mă numesc Mariana și am simțit cum lumea mi se prăbușește când fiul meu, Radu, s-a îndepărtat de mine după ce s-a căsătorit cu Irina. Povestea mea este despre dorința de a păstra legătura cu copilul meu, despre neînțelegeri, orgolii și durerea de a fi pusă la marginea propriei familii. Încerc să găsesc răspunsuri și să înțeleg dacă vina e doar a nurorii sau dacă și eu am greșit undeva.
Sunt Mariana și vreau să vă spun cum frica de a-mi pierde fiul, Vlad, m-a împins să mă amestec în căsnicia lui cu Irina. Între certuri la masă, tăceri apăsătoare și decizii grele, am fost nevoită să mă confrunt cu propriile limite și cu prețul pe care îl plătește o mamă când nu știe să se oprească. La final, am rămas cu întrebarea: unde se termină grija și unde începe egoismul?
Într-o seară rece de noiembrie, am fost acuzată de nora mea, Irina, că încerc să-i despart pe ea și pe fiul meu, Vlad. Tăcerea lui Vlad m-a sfâșiat mai tare decât orice cuvânt rostit. Povestea mea este despre lupta nevăzută a unei mame singure, prinsă între dorința de a-și proteja copilul și realitatea crudă a respingerii.
Sunt Elena și povestea mea începe într-o seară ploioasă, când am realizat că fiul meu, Vlad, nu mai este același băiat care îmi aducea flori de câmp. De când s-a căsătorit cu Irina, simt că mă îndepărtează cu fiecare zi, iar orice discuție se transformă într-o luptă surdă între trecut și prezent. Încerc să găsesc o cale să nu-l pierd, dar nu știu dacă mai există loc pentru mine în viața lui.
În ziua în care fiul meu, Radu, s-a căsătorit cu Bianca, am simțit că pierd controlul asupra vieții lui. Am încercat să mă împac cu alegerile lui, dar nu am putut să nu mă întreb dacă am greșit undeva ca mamă. Povestea mea este despre frică, neputință și dorința de a-mi vedea copilul fericit, chiar dacă asta înseamnă să-l las să greșească.
