Am trăit mereu cu impresia că sunt o umbră în propria mea viață, ascultând vocile celor din jur care îmi spuneau că visele nu sunt pentru oameni ca noi. Descoperirea unui vechi penson în șopronul bunicului a fost scânteia care a aprins în mine dorința de a mă regăsi, dar și începutul unui conflict dureros cu mama mea, care nu a putut accepta niciodată că fiica ei ar putea visa la altceva decât la supraviețuire. Povestea mea este despre lupta dintre datorie și pasiune, despre tăcerile care dor mai tare decât orice ceartă și despre curajul de a-ți asculta inima chiar și atunci când toți ceilalți îți spun să taci.