Nu am plănuit să-mi revăd prima iubire, dar o întâlnire întâmplătoare la ghișeul de la evidența populației mi-a răscolit întreaga viață. M-am trezit prinsă între trecutul care încă mă bântuia și prezentul construit cu greu alături de soțul meu, Sorin. Decizia pe care trebuia să o iau m-a forțat să-mi pun sub semnul întrebării tot ce credeam că știu despre mine, dragoste și loialitate.
Într-o seară tensionată, am realizat că sacrificiile mele pentru sora mea, Irina, nu au fost niciodată văzute sau apreciate. Povestea mea e despre dragoste, loialitate și momentul dureros când trebuie să aleg între a mă pierde pe mine sau a o lăsa pe ea să-și găsească drumul. Întrebarea care mă macină: cât de mult poți să dai din tine până nu mai rămâne nimic?
În ziua nunții mele, am fost prinsă între două lumi: tatăl biologic, care a lipsit ani de zile, și tatăl vitreg, omul care m-a crescut cu răbdare și dragoste. Povestea mea este despre alegeri dureroase, iertare și identitate, într-o familie românească unde trecutul nu poate fi niciodată complet uitat. Întrebarea care m-a măcinat a fost: pe cine las să mă conducă spre un nou început?
Am rămas văduv cu doi băieți gemeni, iar după moartea soției mele, am fost nevoit să iau o decizie grea: să nu-l las pe socrul meu să-și vadă nepoții, din cauza trecutului său abuziv. Familia s-a împărțit, iar eu am rămas prins între dorința de a-i proteja pe copii și presiunea celor din jur. Povestea mea este despre vină, curaj și întrebarea dacă uneori dragostea înseamnă să spui „nu”.
Acum 15 ani, eram încântată de alegerea fiicei mele în materie de partener: „E un adevărat diamant!” exclamam adesea. „Este un muzician talentat, cântă într-o trupă și are o inimă atât de bună.” Era surprinzător că s-a îndrăgostit de fiica mea – o tânără avocată cu o carieră promițătoare în față. Dar viața a avut alte planuri.
