Sunt Irina, o mamă din București care a trecut printr-un divorț dureros după ani de abuz și trădare. Povestea mea nu e despre pierderea soțului, ci despre cum copiii mei au ales să mă respingă, considerându-mă vinovată pentru destrămarea familiei. Încă mă lupt cu întrebarea dacă voi reuși vreodată să le recâștig încrederea și dragostea.
Într-o noapte rece de noiembrie, am fugit cu copiii mei dintr-o căsnicie abuzivă, lăsând în urmă tot ce știam. Am înfruntat sărăcia, judecata celor dragi și disperarea, dar am găsit în mine o forță pe care nu credeam că o am. Acum, privind înapoi, mă întreb dacă orice femeie poate găsi curajul să-și schimbe destinul, chiar și atunci când pare imposibil.
Într-o noapte rece, am fugit de acasă cu copiii mei, lăsând în urmă un soț abuziv și o familie care nu mă înțelegea. Am trăit ani de zile la limita sărăciei, luptându-mă cu prejudecățile și singurătatea, dar am găsit în mine puterea de a merge mai departe. Acum privesc înapoi și mă întreb dacă toți oamenii pot găsi curajul să se ridice atunci când viața îi doboară.
Într-o noapte ploioasă, fiica mea, Irina, a venit acasă cu ochii roșii de plâns, iar eu am fost pusă în fața celei mai grele decizii din viața mea: să o primesc înapoi sau să o las să se întoarcă la soțul ei abuziv. Povestea mea este despre lupta dintre dragostea de mamă și limitele pe care trebuie să le impunem pentru a ne proteja pe noi înșine și pe cei dragi. Am trăit fiecare zi cu inima frântă, încercând să găsesc răspunsul corect într-o lume plină de judecăți și compromisuri.
Sunt Maria, mama Anei, și povestea mea este despre lupta dintre dragostea de mamă și nevoia de a-mi proteja liniștea sufletească. Când Ana a ales să se întoarcă la soțul ei după ani de abuz, am fost pusă în fața celei mai grele decizii din viața mea. Între vină, furie și speranță, am învățat că uneori dragostea înseamnă să lași să plece.
Ana înțelege prea bine situația, dar se simte neputincioasă în fața soțului ei. El îi ia întregul salariu, monitorizează fiecare cheltuială și se asigură că nu păstrează niciun leu pentru ea.
Filip locuia cu părinții săi într-un apartament închiriat. Vecinii de alături erau oameni foarte ciudați. Lucrurile nu păreau să meargă bine pentru ei. Fetița era mereu flămândă. Nu era clar de ce nu aveau bani nici măcar pentru cele mai elementare necesități. Totuși, merita menționat că tatăl ei era alcoolic. Mama lui Filip adesea le dădea mâncare fetiței și mamei ei. Filip a ajuns la concluzia că
