Am crescut într-un apartament mic dintr-un cartier mărginaș al Bucureștiului, alături de mama și bunica mea, ambele luptând să ne asigure traiul de zi cu zi. Tatăl meu nu a fost niciodată prezent, iar absența lui a lăsat răni adânci, ascunse sub tăceri apăsătoare și priviri ocolitoare. Povestea mea este despre rușine, dorința de a fi văzută și puterea de a ierta, chiar și atunci când adevărul doare.
Sunt Ana, mama unei fete de zece ani, Ilinca. După aproape un deceniu de tăcere, fostul meu soț, Vlad, a reapărut brusc în viețile noastre, pretinzând că vrea să fie tată. Povestea mea este despre lupta dintre trecut și prezent, despre iertare, teamă și curajul de a-mi apăra copilul.
Am crescut cu amintirea unui tată absent, purtându-i ochii și gesturile, dar fără să-i simt vreodată prezența. După ani de tăcere, l-am întâlnit din nou, doar ca să descopăr că nici măcar ziua mea de naștere nu-i mai spunea nimic. Povestea mea e despre dor, așteptări neîmplinite și întrebarea dacă sângele chiar înseamnă familie.
