La 57 de ani, am decis să-mi dau o nouă șansă la dragoste, dar fiica mea, Zina, nu are încredere în bărbatul pe care îl iubesc. Povestea mea este despre lupta dintre dorința de a fi fericită și teama de a pierde legătura cu propriul copil. Învăț să mă ascult pe mine însămi, chiar dacă asta înseamnă să-mi asum riscuri și să merg împotriva celor dragi.
Povestea mea începe în salonul rece al unui spital din București, unde, după un accident vascular cerebral, am fost nevoită să-mi privesc viața de balerină destrămându-se. Prin lupta cu propriul corp, conflictele cu familia și teama de viitor, am descoperit forța iubirii, iertării și a încrederii regăsite. Aceasta este mărturia mea despre cum, din întuneric, poate renaște un dans nou, mai blând.
La 47 de ani, visam la liniște și la o libertate pe care nu o avusesem niciodată. Însă viața m-a surprins când fiica mea, Ana, a revenit acasă după divorț, împreună cu băiețelul ei. Povestea noastră a devenit o luptă între dorințele mele și nevoile lor, între trecutul care doare și viitorul care sperie.
Am crezut că la 60 de ani, viața mea va cunoaște liniștea și fericirea mult visată, mai ales după ce m-am recăsătorit cu Viorel. Însă, realitatea s-a dovedit a fi mult mai complicată, iar relația cu fiica mea, Mirela, s-a transformat într-un adevărat câmp de luptă. Povestea mea este despre iluzii, alegeri greșite și dorința de a fi iubită, chiar și atunci când totul pare pierdut.
Mă numesc Eliza și am 64 de ani. Povestea mea este despre o despărțire neașteptată după trei decenii de căsnicie, despre anii grei ai singurătății și despre momentul șocant când fostul meu soț, Doru, s-a întors cerând o a doua șansă. Între resentimente, dorința de a nu mai fi singură și presiunea familiei, am fost nevoită să mă confrunt cu cea mai grea alegere a vieții mele.
M-am căsătorit la 24 de ani. Eram nebuni de îndrăgostiți și credeam că va fi o iubire care va dura pentru totdeauna. La un an după nuntă, am avut un fiu. Viața părea perfectă, ca un basm. Dar după câțiva ani, basmul s-a terminat. Soțul meu a început să mă mintă și, în cele din urmă, să mă înșele. Am îndurat mult timp pentru că nu voiam să
„Au semnat certificatul de naștere la spital, apoi am mers acasă să sărbătorim. O săptămână mai târziu, Ellie a născut un băiețel frumos!” – povestește Ariana. „De ce a așteptat atât de mult să se întoarcă?”
La 57 de ani, credeam că în sfârșit mi-am găsit fericirea alături de Laurențiu. Aveam o casă frumoasă, o relație solidă și chiar niște economii. Dar, dintr-un motiv oarecare, fiica mea, Ana, nu putea împărtăși bucuria mea. De ce trebuia să fie atât de greu să găsesc pacea?
