Mama mea are șaptezeci și trei de ani, locuiește la doar patruzeci de kilometri distanță, și tot nu reușesc să-mi găsesc timp să o vizitez
La șaptezeci și trei de ani, mama mea, Rodica, îmi întinde o pungă cu prăjituri făcute în casă, spunând: „Poate nu arată prea sofisticat, dar sunt făcute cu dragoste. Ia-le, te rog.” Le accept, mă urc în mașină și plec. Din nou sunt pe drum. Călătorind prin orașe și județe, schimbând fusuri orare. Ori de câte ori găsesc un moment, fac o pauză, dar niciodată nu este suficient.