"Bunico, Mama a spus că trebuie să te ducem la un azil de bătrâni": Am auzit o conversație sfâșietoare

„Bunico, Mama a spus că trebuie să te ducem la un azil de bătrâni”: Am auzit o conversație sfâșietoare

Doamna Maria era pe drum să-și ia nepoata, simțind un moment rar de bucurie. Zâmbea în timp ce pantofii ei făceau clic pe trotuar, amintindu-i de zilele tinereții. Motivul fericirii ei era că reușise în sfârșit să obțină un mic apartament în oraș. Era un loc modest, cu o cameră, dar era luminos și suficient de spațios pentru nevoile ei. Economisise cu sârguință aproape doi ani, deoarece banii din vânzarea casei rurale erau suficienți doar pentru a acoperi o parte din costuri.

"Am 70 de ani și trăiesc singură: Copiii mei nu mă lasă să mă mut la ei și nu știu cum să merg mai departe"

„Am 70 de ani și trăiesc singură: Copiii mei nu mă lasă să mă mut la ei și nu știu cum să merg mai departe”

„Am 70 de ani și trăiesc singură. I-am întrebat pe copiii mei dacă pot să mă mut la ei, dar refuză. Nu știu cum să merg mai departe…” În multe orașe din România, singurătatea este un sentiment comun printre vârstnici. Vederea zilnică a nenumărați străini nu aduce nicio bucurie. Pentru o persoană în vârstă, aceasta este cea mai grea povară, mai ales în anii de apus ai vieții.