Unii oameni au talentul de a apărea neinvitați și de a-ți da planurile peste cap. Iată povestea mea despre cum am încercat să fac față rudelor care nu întrebau niciodată înainte de a se băga în viața noastră.
„Am trăit modest. S-a întâmplat să nu termin facultatea și am lucrat mereu fie în construcții, fie într-o fabrică, uneori chiar făcând munci ocazionale. Soția mea, Ana, deși a absolvit facultatea, nu a lucrat în domeniul ei. De mulți ani, ea este consilier de vânzări într-un magazin de cosmetice,” povestește Gheorghe. Prețurile cresc și avem nevoie de tot mai mulți bani. Fiica noastră crește și în curând va merge la
Fiul meu, Andrei, și soția lui, Madalina, locuiesc separat de noi. Andrei lucrează cu normă întreagă, în timp ce Madalina stă acasă pentru a avea grijă de cei doi băieți mici ai lor, Radu și George, care au trei și cinci ani. Madalina se plânge adesea că nu are suficient timp pentru nimic. Uneori, chiar și gătitul devine o provocare pentru ea, deoarece este mereu ocupată cu copiii. Și totuși, sunt momente când o găsesc încă în pat târziu dimineața.
Mama nu mă lasă să-mi trăiesc viața la maximum. Plânge la telefon și se supără extrem de tare când nu pot petrece tot timpul cu ea. Am douăzeci și nouă de ani, sunt căsătorită de cinci ani și am deja doi copii. În mod natural, sunt foarte ocupată majoritatea timpului. Fiica mea nu merge încă la grădiniță pentru că
„Nu mai pot să stau în preajma lor! Nu mă ascultă, casa este un dezastru, iar jucăriile lor sunt împrăștiate peste tot. Le-am spus să nu se apropie de ferestre, dar…”
Când am mers la DRPCIV pentru a ne actualiza documentele, tânărul funcționar s-a uitat la mine și a spus: „Nu procesăm cereri de la bone. Mama trebuie să vină!” Am simțit un val de jenă și frustrare.
Dar pe măsură ce timpul trecea, viața devenea prea monotonă și lipsită de sens. Ana și-a dat seama că își dorește mai mult – să crească, să învețe lucruri noi.
Abia recent am realizat cât de leneșă devenise soția mea. Ea se bucura de concediul de maternitate în timp ce eu eram epuizat de la a gestiona totul singur, așa că am decis să o trimit înapoi la muncă.
Mama nu mă lasă să îmi trăiesc propria viață. Mă sună constant, certându-mă că nu petrec tot timpul cu ea. Am 32 de ani, sunt căsătorită de șase ani și am trei copii. Evident, sunt foarte ocupată majoritatea timpului. Fiul meu cel mic nu este încă la școală, iar fiecare zi pare o luptă pentru a-mi echilibra responsabilitățile.
Căsătorită cu Adrian de șapte ani, fiica noastră Ariana tocmai a împlinit cinci ani. Cu toate acestea, în afara parcurilor locale și a casei de la țară a socriilor mei, nu a văzut nimic din lume. Munca lui Adrian îi consumă tot timpul. Deși câștigă bine și este foarte respectat în domeniul său, încercările sale de a lua timp liber se lovesc adesea de rezistența superiorilor săi.
Mihaela se află însărcinată cu al patrulea copil, în timp ce cel mai mic, în vârstă de doar 8 luni, încă are nevoie de îngrijirea ei constantă. Împreună cu soțul ei, Iulian, luptând să se adapteze la vestea primită, familia se confruntă cu un viitor incert. Această poveste explorează provocările gestionării unei familii numeroase, temerile legate de resursele insuficiente și impactul emoțional asupra relațiilor.
Linda, prietena mea apropiată, a visat întotdeauna la o viață de familie ideală cu un soț iubitor, Vasile, și cei trei copii ai lor. Visul ei de-o viață a fost să aibă o fiică, dar viața avea alte planuri. În ciuda unei vieți aparent perfecte, există ceva ce nu-i dă pace noaptea, întrebându-se dacă ar trebui să se confrunte cu aceasta.
