Raluca avea doar cincisprezece ani când s-a trezit jonglând între școală și îngrijirea fraților săi mai mici, Gabriel și Sara, din cauza joburilor solicitante ale părinților. Excelând în rolul de părinte temporar, ea a gestionat treburile casnice, a pregătit mesele și a avut grijă de frații săi cu o maturitate ce depășea vârsta sa. La optsprezece ani, Raluca visa să aibă propriul copil, crezând că este pregătită pentru responsabilitate. Totuși, realitatea vieții avea să-i provoace așteptările și să-i rescrie înțelegerea despre părințetate.