Bună, mă numesc Florina. Îmi deschid sufletul în fața voastră pentru că încă nu îmi pot reveni din șocul vieții mele. Am pierdut familia la 52 de ani pentru că nu am vrut să văd adevărul, iar acum mă simt ca și cum nu mai am niciun rost.
Căsătoriți doar de doi ani, viața noastră părea stabilită. Acum, cu un bebeluș de 10 luni, comunicarea noastră a scăzut—soțul meu, Andrei, trăia ca și cum ar fi fost singur, iar eu, Ioana, mă simțeam din ce în ce mai izolată. Povestea noastră se desfășoară pe parcursul zilelor care au urmat deciziei mele radicale.
Ea este conștientă că soțul ei este infidel, dar continuă să pretindă că totul este în regulă, fără probleme. Ea susține că trăiesc bine împreună, în ciuda trădării subiacente.
Cu câțiva ani în urmă, m-am despărțit de soțul meu, Mihai. Pe atunci, fiica noastră, Isabela, avea doar un an și jumătate, dar eram hotărâtă să nu rămân într-o relație doar de dragul copilului nostru. Eram pregătită să merg mai departe și curând m-am trezit într-o nouă relație cu un bărbat care nu semăna deloc cu fostul meu. Andrei este complet diferit de Mihai, dar se confruntă cu dificultăți legate de comunicarea mea continuă cu fosta mea soacră, Valentina. Cum îl pot asigura că relația mea cu ea este pur și simplu pentru binele fiicei noastre?