Fostul Soț a Apărut cu un Bebeluș: „Te Rog, Nu Mă Alunga”
S-au despărțit acum doi ani. Ion a plecat fără prea multe explicații. Soția lui nu a încercat să-l oprească, înțelegând că nu avea rost să țină un bărbat care nu voia să rămână.
S-au despărțit acum doi ani. Ion a plecat fără prea multe explicații. Soția lui nu a încercat să-l oprească, înțelegând că nu avea rost să țină un bărbat care nu voia să rămână.
La un an după nunta noastră, am rămas însărcinată și am născut un fiu, pe Andrei. Dar apoi a lovit tragedia — soțul meu iubit a murit într-un accident de mașină în drum spre casă.
„Ne va ajunge toată luna!” Soțul meu a spus că oamenii supraviețuiesc cu ramen luni întregi, așa că acum el va mânca asta! – I-am răspuns prietenei mele după incident.
Mama mea cu suflet mare a decis să renunțe la moștenirea ei, o casă, în favoarea surorii ei mai mari. Mătușa Lidia se confruntă cu dificultăți, locuind într-un apartament mic împreună cu fiul ei, nora și cei doi nepoți. Între timp, eu locuiesc cu socrii mei și economisesc pentru un credit ipotecar, având și un frate mai mic de care trebuie să mă ocup. Se pare că mama nu este interesată de situația mea.
Doamna Popescu era în vârstă de aproape optzeci de ani. Fiica și fiul ei discutau despre vânzarea casei în care locuia. Au decis să o aducă pe mama lor în oraș. Dar doamna Popescu nu era deloc fericită cu această idee. Până la urmă, părinții ei trăiseră acolo toată viața. Nu voia să-și părăsească orașul natal. Dar copiii ei nu renunțau, aducând constant subiectul în discuție. Doamna Popescu se simțea prinsă la colț și neajutorată.
– Fiica mea urmează să împlinească patruzeci de ani! – spune doamna Popescu, în vârstă de șaizeci și cinci de ani. – Am decis să avem o reuniune de familie anul acesta. A trecut o veșnicie de când ne-am adunat toți, nici nu-mi mai amintesc ultima dată! Fiica mea s-a mutat recent într-o casă nouă și este în renovare, așa că am decis să găzduim pe toată lumea la noi acasă. Avem o casă cu patru dormitoare,
După ce a suferit un accident vascular cerebral, starea ei era departe de a fi bună. Era adesea într-o stare proastă, certându-și constant fiica pentru că făcea totul greșit. Cu toate acestea, Emilia a rezistat.
Îmi iubesc nepoții din tot sufletul și le dedic tot timpul meu liber. Din păcate, am o „competitoare” serioasă – soacra fiicei mele.
Ana are trei copii care au plecat de mult din casa părintească. Fiul ei cel mare trăiește în străinătate cu familia sa. A plecat de acasă la o vârstă foarte fragedă și nu și-a mai văzut mama de atunci. Doar fotografii, scrisori și urări de sărbători au rămas. Ana păstrează cu grijă totul și adesea, mai ales în serile de iarnă, le răsfoiește și le citește. „Fiule, ne este atât de dor de tine…”
Această poveste are loc într-un mic oraș românesc unde o tânără și-a petrecut verile alături de bunicii ei. S-a dedicat îngrijirii bunicii sale, doar pentru a se simți profund trădată când a fost citit testamentul.
Soacra Anei, doamna Popescu, a fost întotdeauna dificilă. De la bun început, nu a aprobat-o pe Ana, dar reacția ei la venirea pe lume a copilului Anei i-a șocat chiar și pe cei mai apropiați prieteni. Doamna Popescu a cerut ca Ana și copilul ei să părăsească casa, susținând că fiul ei este un om decent care nu ar tolera trădarea.
În timp ce se plimba prin parc cu fiul ei nou-născut, Emma a întâlnit multe mame, bunici și bunici care nu se despărțeau niciodată de cărucioarele lor. Ce i-a atras atenția a fost faptul că miracolul adormit de un bunic sau o bunică era adesea copilul fiicelor lor, nu al fiilor lor. Doar o singură bunică a mers prima dată cu nepoata ei, care s-a născut din fiica ei, și șase luni mai târziu