Mă numesc Ana și toată viața am încercat să fiu suficientă – întâi pentru părinții mei, apoi pentru mine însămi, iar la final pentru bărbatul care a intrat în viața mea cu un copil dintr-o altă căsnicie. Povestea mea este despre lupta pentru iubire, acceptare și limitele pe care le ridicăm de teamă să nu fim răniți. Mă întreb: putem iubi cu adevărat pe cineva care rămâne mereu un străin în sufletul nostru?
Într-un weekend tensionat, am descoperit că ani întregi de sacrificii pentru fratele meu, Cătălin, au fost priviți de el ca simple obligații, nu ca gesturi de iubire. Am crescut cu ideea că familia e totul, dar am ajuns să mă întreb dacă nu cumva m-am pierdut pe mine în umbra nevoilor lui. Povestea mea e despre limite, așteptări și curajul de a spune „ajunge”.
Ca și copii, vedem lumea printr-o lentilă a simplității, adesea ratând realitățile complexe ale vieții de adult. Pe măsură ce creștem, ajungem să înțelegem că chiar și cei mai apropiați de noi, inclusiv părinții noștri, sunt capabili de greșeli profunde. Această poveste explorează trezirea dureroasă la imperfecțiunile celor pe care îi iubim.
