Mama mea se îmbracă deliberat în haine vechi și uzate, deși are un dulap plin de ținute noi. Ea spune: „Fericirea iubește tăcerea,” dar eu simt că trăiește pe marginea prăpastiei. Când o confrunt, ea doar repetă mantra ei. Această poveste explorează complexitatea alegerilor ei și impactul acestora asupra familiei noastre.
Emilia a trăit mereu sub controlul celor apropiați. Era obișnuită cu asta și nu a rezistat niciodată, nici măcar nu s-a gândit la ce ar putea fi mai bine pentru ea. A fost întotdeauna ascultătoare. Părinții ei stricți i-au învățat ascultarea încă din școala primară. Mama ei, Sorina, a insistat ca Emilia să urmeze o școală privată prestigioasă. Familia presupunea că dragostea ei pentru literatură o va conduce către o carieră de succes, dar viața avea alte planuri.
Era obișnuită să ignore criticile, iar apariția mea era întotdeauna judecată aspru. Deși nu arăta niciodată, tensiunea era palpabilă.
