„Tatăl Meu M-a Observat Doar După Divorț. Acum Este Prea Autoritar”
A început să acorde atenție doar după divorț. Acum vrea să se conecteze și se întreabă de ce comunicăm ca niște străini, deși este vina lui.
A început să acorde atenție doar după divorț. Acum vrea să se conecteze și se întreabă de ce comunicăm ca niște străini, deși este vina lui.
Ne-a invitat să sărbătorim împreună. Locuiește la țară și a pregătit diverse delicatese. Apropo, am avut o zi de naștere minunată. Dar apoi, mama soțului meu
Jobul meu rareori oferă ceva palpitant. Stau în biroul meu, analizez date toată ziua și apoi mă duc acasă. Deoarece majoritatea colegilor mei sunt femei, nu am cu cine să ies la o bere vineri seara. Prietenii mei sunt ocupați, iar soția mea a încetat să mai petreacă timp cu mine.
Întrebarea a fost pusă pe un ton calm, normal, dar a declanșat o reacție explozivă din partea soțului meu. Andrei, care fusese calm până atunci, a izbucnit cu o înjurătură zgomotoasă. Surprinsă, am scăpat lingura pe care o țineam.
Trecuseră cinci ani de la moartea mamei sale, și încă nu putea uita evenimentele ultimei lor întâlniri. Mama ei stătea într-un fotoliu uzat, cu părul prins într-un coc lejer. Cearcănele de sub ochi deveniseră o trăsătură permanentă, ceva cu care toată lumea se obișnuise. Lângă ea stătea nepoata ei, care o vizita des și știa totul despre suferințele ei.
Am nevoie doar de cineva cu care să vorbesc pentru că emoțiile mele sunt peste tot. Eu și soțul meu avem amândoi 25 de ani. Ne-am cunoscut în facultate și am trecut prin multe împreună.
Emilia s-a văzut întotdeauna ca o femeie independentă care prefera singurătatea. Dar într-o zi, într-o cafenea, l-a întâlnit pe Andrei, un bărbat fermecător și politicos care i-a topit inima. Andrei s-a dovedit a fi nu doar atrăgător, ci și un interlocutor incredibil de captivant. La început, au fost câteva conversații telefonice lungi, urmate de întâlniri frecvente. Andrei nu a ascuns faptul că avea o soție, dar Emilia a ales să vadă lumea prin ochelari roz.
Avem un fiu și o fiică. Niciodată nu am înțeles pe cei care nu își prețuiesc copiii. Pentru noi, copiii noștri au fost cel mai bun lucru care ni s-a întâmplat vreodată. Soțul meu și-a iubit fiica la fel de mult ca pe fiul nostru. Dar într-o zi, totul s-a schimbat.
În ciuda tuturor lucrurilor, mereu mi-a fost milă de ea. Era ceva la ea care părea nepotrivit. Nu i-a plăcut niciodată să muncească, dar cheltuia bani fără măsură.
Emilia știa ce o aștepta acasă: un soț frustrat și plângerile sale constante despre neajunsurile ei ca soție și mamă. Ion avea grijă de copii doar o zi pe săptămână, și chiar și atunci, era minim. Miercurea, Emilia începea munca la ora șapte, lăsându-i soțului sarcinile de dimineață. El trebuia doar să trezească băieții, să le dea micul dejun și să-i ducă la școală. După muncă
Pe măsură ce prioritățile vieții se schimbă, părinții se gândesc adesea mai puțin la propriile nevoi și mai mult la cele ale copiilor lor. Dar ce se întâmplă când copiii nu mai au nevoie de ei?
Nici măcar nu a venit la aniversarea importantă a tatălui ei. Scriu aceste rânduri acum, simțindu-mă complet devastată după încă o ceartă cu fiica mea. Nu mai pot suporta și trebuie să împărtășesc povestea mea. Soțul meu înțelege, dar mulți dintre prietenii noștri spun: ce te așteptai, fiica ta este căsătorită acum și are propria ei familie. Este soțul ei cel care își impune voința asupra ei – ginerele nostru disprețuit!