Mă numesc Ana și, la aproape șaisprezece ani, viața mea s-a schimbat radical după moartea mamei. Tatăl meu s-a închis în sine, iar eu am devenit invizibilă în propria casă, eclipsată de sora mea vitregă, Ilinca. Povestea mea este despre lupta de a-mi găsi vocea și locul într-o familie care pare să mă fi uitat.
Mă numesc Daria și am fost dată afară de la balul școlii pentru că am purtat o rochie cu flori, considerată „prea îndrăzneață”. În timp ce plângeam singură în parcarea liceului, am sunat-o pe cea mai bună prietenă a mea, Mara, căutând alinare. În cele din urmă, am găsit puterea de a mă ridica și am descoperit sprijinul neașteptat la balul verișoarei mele, unde am învățat să nu-mi mai fie rușine de cine sunt.
În ajunul împlinirii a șaisprezece ani, mă lupt cu absența mamei și cu răceala tatălui meu, Viorel. Sora mea vitregă, Camelia, pare mereu favorizată, iar eu mă simt invizibilă în propria familie. În această atmosferă apăsătoare, încerc să-mi găsesc curajul de a-mi face vocea auzită și de a-mi revendica locul.
