Dragoste, bani și familie: Povestea mea cu părinții soțului meu

— Ana, nu mai avem bani nici de pâine! Ți-am spus că nu trebuia să-i împrumutăm pe ai tăi!
Vocea lui Radu răsuna în bucătăria mică, printre farfuriile nespălate și mirosul amar de cafea rece. Mă uitam la el, cu ochii în lacrimi, încercând să găsesc un răspuns care să nu-l rănească și mai tare. Dar adevărul era că nu banii mă dureau cel mai mult, ci felul în care părinții lui ne priveau acum, ca pe niște străini care nu mai meritau nici măcar un salut.

Totul a început în ziua nunții noastre. Mama lui Radu, doamna Mariana, a venit la mine cu un zâmbet larg și mi-a șoptit la ureche: „Să ai grijă de băiatul meu, Ana. Să nu-l lași să ducă lipsă de nimic.” Atunci am crezut că e doar o vorbă de mamă grijulie. Dar după ce ne-am mutat în garsoniera noastră din Drumul Taberei, am început să simt presiunea. În fiecare duminică, când mergeam la ei la masă, discuțiile se învârteau mereu în jurul banilor: „Cât câștigați? V-ați gândit să vă luați o mașină? De ce nu vă mutați într-un apartament mai mare?”

La început, Radu râdea și schimba subiectul. Dar după ce a rămas fără serviciu, totul s-a schimbat. Părinții lui au încetat să ne mai invite la masă. Când îi sunam, răspundeau sec: „Suntem ocupați.” Odată, când am trecut pe la ei fără să anunțăm, am auzit-o pe doamna Mariana spunându-i vecinei: „Ce să facem cu ei? Săracii n-au nici cu ce să-și plătească întreținerea!”

Am simțit atunci că nu mai sunt parte din familie. Radu se închidea tot mai mult în el. Într-o seară, după ce am plătit ultima factură din economiile mele, l-am găsit pe Radu stând pe întuneric, cu capul în mâini.

— Ana, crezi că dacă aș fi avut un job bun, mama și tata ne-ar fi iubit altfel?

Nu am știut ce să-i răspund. Știam că dragostea lor era condiționată de ceea ce puteam oferi. Când am reușit să găsesc un post de contabilă la o firmă mică, lucrurile s-au schimbat brusc. Părinții lui Radu au început să ne sune din nou, să ne invite la masă, să ne întrebe dacă avem nevoie de ceva. Odată, doamna Mariana mi-a adus chiar și o prăjitură făcută de ea: „Să ai energie la serviciu, draga mea!”

Dar eu nu mai puteam uita cum ne-au tratat când eram jos. Într-o zi, după o ceartă aprinsă cu Radu despre bani și familie, am izbucnit:

— De ce trebuie să le demonstrăm mereu că merităm dragostea lor? De ce nu pot să ne iubească pur și simplu?

Radu m-a privit lung, cu ochii umezi:

— Pentru că așa au fost crescuți. Pentru ei, familia e despre siguranță materială. Dacă ai bani, ești cineva. Dacă nu, ești o povară.

Am încercat să-i înțeleg. Știam că au crescut în anii ’80, când totul era pe cartelă și fiecare leu conta. Dar nu puteam accepta că dragostea se măsoară în bani.

Într-o duminică, când am mers la ei cu vestea că sunt însărcinată, reacția lor m-a lăsat fără cuvinte.

— Felicitări! Dar… sunteți siguri că vă permiteți un copil acum? — a întrebat domnul Ion, tatăl lui Radu.

M-am simțit ca și cum cineva mi-ar fi smuls bucuria din suflet. Am plecat acasă plângând. Radu m-a strâns în brațe:

— O să fie bine, Ana. O să avem grijă de copilul nostru chiar dacă suntem singuri.

Lunile au trecut greu. Sarcina a fost complicată și am stat mult timp în spital. Părinții lui Radu au venit o singură dată să mă vadă și atunci doar ca să întrebe dacă avem nevoie de bani pentru doctori. Nu m-au întrebat niciodată cum mă simt sau dacă mi-e frică.

Când s-a născut Maria, fetița noastră, am sperat că lucrurile se vor schimba. Dar părinții lui Radu au venit la botez doar pentru poze și au plecat repede după ce au aflat că nu avem bani pentru un restaurant scump.

Într-o seară târzie, stând lângă pătuțul Mariei, am început să scriu această poveste. M-am întrebat dacă vreodată voi putea ierta felul în care am fost tratați. Dacă voi putea construi o familie adevărată pentru copilul meu fără să repet greșelile trecutului.

Poate că familia nu e întotdeauna sângele tău. Poate că familia e acolo unde găsești dragoste necondiționată, chiar dacă nu ai nimic de oferit în afară de tine însuți.

Mă întreb: voi ați putea iubi o familie care vă iubește doar când aveți ceva de dat? Sau ați avea puterea să rupeți lanțul acesta al iubirii condiționate?