„Vreau să mă căsătoresc cu tine, dar îmi doresc propriii copii. Dă-l pe Nicholas mamei tale. Nicholas va fi în calea noastră”

Florin a fost întotdeauna un student concentrat, dar acest semestru se dovedea a fi provocator, nu din cauza cursurilor, ci din cauza Elenei, fata care stătea în fața lui la clasa avansată de psihologie. Cu ochii ei verzi vibranti și o tunsoare mereu schimbătoare, era o constantă sursă de mișcare, energia ei părând fără limite.

Elena nu era doar neliniștită fizic; era și intelectual curioasă, adesea întrerupând prelegerea cu întrebări perspicace care îl puneau în dificultate chiar și pe profesorul lor. Florin admira acest lucru la ea, chiar dacă îi perturba procesul de învățare. Pe măsură ce săptămânile treceau, se găsea mai intrigat de spiritul ei viu decât deranjat de întreruperile ei.

Într-o zi, după clasă, Florin a decis să inițieze o conversație cu Elena. Au mers la cafeneaua campusului, vorbind cu ușurință despre totul, de la specializarea lor la muzica preferată. În timpul acestei conversații, Elena a menționat despre fiul ei, Nicholas, un detaliu care l-a luat pe Florin complet prin surprindere.

Nicholas avea patru ani, iar Elena îl creștea singură. Ea vorbea despre el cu atâta dragoste și devotament încât Florin nu putea să nu o admire și mai mult. Totuși, pe măsură ce continuau să se vadă, Florin și-a dat seama că întâlnirea cu cineva care are un copil era mai complicată decât anticipase.

Viața Elenei se învârtea în jurul lui Nicholas. Programul ei era dictat de grădiniță, întâlniri pediatrice și întâlniri de joacă. Florin a încercat să fie înțelegător și chiar se bucura să petreacă timp cu Nicholas, dar nu putea să scape de sentimentul că era un străin în duo-ul lor mic.

Pe măsură ce relația lor se adâncea, Florin se afla la o răscruce. O iubea pe Elena, dar își dorea și o familie proprie, copii care să fie ai lui biologic. A adus subiectul într-o seară, sugerând că poate Elena ar putea lua în considerare să aibă un alt copil cu el.

Reacția Elenei nu a fost cea pe care o aștepta. A fost rănită și a simțit că Florin insinua că Nicholas nu era suficient. Conversația s-a transformat rapid într-o ceartă, Elena acuzându-l pe Florin că nu își acceptă fiul ca pe al său.

Tensiunea dintre ei a crescut în săptămânile următoare. Florin se simțea sfâșiat între dragostea pentru Elena și dorința lui de a avea proprii copii. Elena, pe de altă parte, simțea că Florin nu va îmbrățișa niciodată pe Nicholas ca pe fiul său.

Dragostea lor, cândva promițătoare și plină de entuziasm, devenise o sursă constantă de stres și neînțelegere. Într-o seară rece, în timp ce mergeau prin parc, același parc prin care merseseră de nenumărate ori înainte, amândoi știau ce urma să se întâmple. Cu inimile grele, au decis să se despartă, realizând că dragostea singură nu era suficientă pentru a depăși diferențele dintre dorințele și realitățile lor.

Florin a privit cum Elena se îndepărta, ochii ei verzi strălucind de lacrimi. Știa că o va duce dorul ei și lui Nicholas, dar știa și că unele diferențe erau pur și simplu prea mari pentru a fi depășite.