Dragostea Oarbă a Ioanei pentru Andrei: Avertismentul Ignorat al Mamei

„Ioana, te rog să mă asculți!” vocea mamei mele răsuna în bucătăria mică, plină de mirosul cafelei proaspăt făcute. „Andrei nu e ceea ce pare. Simt că e interesat doar de apartamentul tău.”

Am oftat adânc, încercând să-mi păstrez calmul. „Mamă, te rog, nu mai spune asta. Andrei mă iubește pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce am.”

Mama își încrucișă brațele și mă privi cu ochii ei pătrunzători, aceiași ochi care mă priveau cu dragoste și îngrijorare încă din copilărie. „Ioana, știi că îmi doresc doar binele tău. Dar trebuie să fii atentă. Nu vreau să suferi.”

Am dat din cap, dar în adâncul sufletului meu, eram convinsă că Andrei era alesul. Ne-am întâlnit într-o după-amiază ploioasă la cafeneaua din colțul străzii. Eu eram acolo cu o carte în mână, încercând să-mi găsesc liniștea după o zi lungă la birou. El a intrat grăbit, ud până la piele, dar cu un zâmbet care mi-a topit inima.

„Scuză-mă,” a spus el, apropiindu-se de masa mea. „Pot să stau aici? Toate celelalte mese sunt ocupate.”

Am ridicat privirea și am dat din cap afirmativ. „Sigur, nicio problemă.”

Așa a început totul. Conversațiile noastre s-au transformat rapid în întâlniri regulate, iar eu m-am trezit îndrăgostită până peste cap de el. Era fermecător, atent și părea să mă înțeleagă mai bine decât oricine altcineva.

Însă mama nu era convinsă. De fiecare dată când venea la mine acasă și îl găsea pe Andrei acolo, privirea ei devenea tot mai îngrijorată. „Ioana, te rog să fii atentă,” îmi spunea ea mereu.

Dar eu nu voiam să aud. Eram orbită de iubire și nu vedeam semnele care începeau să apară încet-încet. Andrei devenea tot mai interesat de planurile mele financiare și de cum îmi gestionam apartamentul. Îmi spunea că vrea să ne mutăm împreună și că ar fi mai bine să vând apartamentul pentru a cumpăra unul mai mare.

Într-o seară, după o cină liniștită acasă, mama a venit la mine și mi-a spus direct: „Ioana, trebuie să-ți spun ceva important.”

Am simțit cum inima mi se strânge. „Ce s-a întâmplat?”

„Am auzit niște lucruri despre Andrei,” a spus ea cu o voce tremurândă. „Se pare că are datorii mari și că a mai fost implicat în relații unde a profitat de femei pentru bani.”

Am simțit cum lumea mea se prăbușește. Nu voiam să cred ce auzeam. „Nu! Nu poate fi adevărat!” am strigat eu.

Mama m-a luat de mână și mi-a spus cu blândețe: „Ioana, știu că e greu să accepți asta, dar trebuie să fii precaută.”

Am plecat capul și lacrimile au început să-mi curgă pe obraji. În acea noapte am stat trează gândindu-mă la tot ce mi-a spus mama și la toate momentele petrecute cu Andrei.

A doua zi dimineață, l-am confruntat pe Andrei. „Este adevărat ce am auzit despre tine?” l-am întrebat cu vocea tremurând.

El a părut surprins și defensiv. „Cine ți-a spus asta? Sunt doar zvonuri!”

Dar ceva în ochii lui m-a făcut să-mi dau seama că mama avea dreptate. Am simțit cum inima mi se rupe în bucăți când am realizat că omul pe care îl iubeam nu era cine credeam eu.

„Andrei, cred că ar trebui să ne despărțim,” i-am spus cu greu.

El a încercat să mă convingă că totul era o minciună, dar eu știam mai bine acum. Am plecat din apartament și am mers direct la mama mea.

„Mamă,” i-am spus printre lacrimi, „ai avut dreptate.”

Ea m-a îmbrățișat strâns și mi-a șoptit: „Totul va fi bine, Ioana. Sunt aici pentru tine.”

Acum stau și mă gândesc la toate avertismentele pe care le-am ignorat și la cum dragostea poate fi uneori oarbă. Oare câte alte femei au trecut prin aceeași experiență? Și câte dintre ele au avut norocul să aibă pe cineva care să le deschidă ochii înainte de a fi prea târziu?