„Fiica mea, de ce rămâi cu el? Nu e prea târziu să pleci”
Acum 15 ani, eram cea mai fericită mamă din lume. Fiica mea, Andreea, își găsise un partener pe care îl consideram perfect. „E un adevărat diamant!” spuneam tuturor prietenelor mele. „Este un muzician talentat, cântă într-o trupă și are o inimă atât de bună.” Era surprinzător că s-a îndrăgostit de Andreea, o tânără avocată cu o carieră promițătoare în față.
Îmi amintesc prima dată când l-am întâlnit pe Mihai. Era la o cină de familie, iar el a venit cu chitara lui. Ne-a cântat câteva melodii și toți am fost fermecați. „Mamă, nu-i așa că e minunat?” m-a întrebat Andreea cu ochii strălucind de fericire. „Da, draga mea, este minunat,” i-am răspuns.
Anii au trecut și lucrurile au început să se schimbe. Mihai nu mai era băiatul acela plin de vise și ambiții. Trupa lui nu a reușit să se afirme și el a început să-și piardă interesul pentru muzică. Între timp, Andreea a devenit un avocat de succes, dar relația lor părea să stagneze.
„Mamă, Mihai nu mai e același,” mi-a spus Andreea într-o seară. „Nu mai are ambiții și parcă nu mai vrea să facă nimic cu viața lui.” Am simțit durerea din vocea ei și am știut că trebuie să-i spun ceva.
„Fiica mea, de ce rămâi cu el? Nu e prea târziu să pleci,” i-am spus cu blândețe. „Știu că îl iubești, dar trebuie să te gândești și la tine. Meriți pe cineva care să te susțină și să te inspire.”
Andreea a oftat adânc. „Știu, mamă, dar mi-e teamă să-l las. Am fost împreună atât de mult timp.”
„Draga mea, uneori trebuie să facem alegeri dificile pentru a ne găsi fericirea,” i-am spus. „Nu ești singură în asta. Sunt aici pentru tine.”
După multe discuții și lacrimi, Andreea a decis să-și urmeze inima și să-și construiască propria viață. A fost greu la început, dar am văzut cum a început să strălucească din nou. A început să călătorească, să-și facă noi prieteni și chiar să se implice în proiecte care o pasionau.
„Mamă, îți mulțumesc că ai fost alături de mine,” mi-a spus într-o zi. „Am învățat că fericirea mea contează și că nu trebuie să mă mulțumesc cu mai puțin decât merit.”
Acum, când mă uit la ea, văd o femeie puternică și independentă care a învățat să-și urmeze propriul drum. Și sunt mândră că am fost acolo pentru a o susține.