„Ginerele nostru ne-a schimbat fiica dincolo de recunoaștere: Nici măcar nu a venit la ziua tatălui ei”

Nu mi-am imaginat niciodată că voi ajunge să îmi deschid sufletul în fața unor străini pe internet, dar iată-mă aici. Mă numesc Maria și sunt o mamă care simte că și-a pierdut fiica din cauza unui bărbat care pare să o fi schimbat dincolo de recunoaștere. Fiica noastră, Ana, a fost mereu lumina vieții noastre. Era plină de viață, cu vise mari și avea o inimă care ținea mult la familie. Dar de când s-a căsătorit cu Andrei, totul s-a schimbat.

Andrei părea fermecător la început. Era politicos, avea un loc de muncă bun și părea să o iubească sincer pe Ana. L-am primit în familia noastră cu brațele deschise, crezând că va fi un partener de sprijin pentru fiica noastră. Dar pe măsură ce timpul a trecut, am început să observăm schimbări subtile în comportamentul Anei. A devenit mai distantă, mai puțin comunicativă și părea să fie mereu tensionată.

Primul incident major care ne-a ridicat semne de întrebare a fost când Ana a lipsit de la reuniunea noastră anuală de familie. Nu lipsise niciodată până atunci, nici măcar când era plecată la facultate. Când am sunat-o să întreb dacă totul este în regulă, mi-a dat o scuză vagă despre faptul că este ocupată cu munca și cu angajamentele față de familia lui Andrei. Am încercat să înțeleg, dar părea începutul unui tipar.

Apoi a venit ziua de naștere a tatălui ei. Am planificat o mică adunare la noi acasă, doar cu familia apropiată și prietenii. Ana ne-a promis că va fi acolo, dar pe măsură ce orele treceau, nu era niciun semn de ea. Soțul meu a încercat să o sune de mai multe ori, dar fiecare apel mergea direct la mesageria vocală. Abia a doua zi am primit un mesaj de la ea în care își cerea scuze că a lipsit și spunea că a intervenit ceva.

Eram devastată. Soțul meu a încercat să treacă peste, spunând că trebuie să fi avut un motiv bun, dar nu puteam scăpa de sentimentul că Andrei era în spatele acestui lucru. De fiecare dată când încercam să vorbim cu Ana despre asta, devenea defensivă și spunea că exagerăm.

Prieteni ne spun că asta face parte din viață; că atunci când copiii se căsătoresc, au propriile familii și prioritățile se schimbă. Dar asta se simte diferit. Parcă Andrei a izolat-o de noi și a devenit o umbră a persoanei care era odată.

Am încercat să iau legătura cu ea, sugerând să ne întâlnim la o cafea sau la prânz, doar noi două. Dar de fiecare dată când propun asta, există mereu o scuză. Este prea ocupată cu munca sau Andrei are ceva planificat pentru ei. Parcă este prinsă într-o lume în care nevoile și dorințele lui Andrei sunt pe primul loc și nu mai este loc pentru familia ei.

Îmi este dor teribil de fiica mea. Îmi este dor de zilele când vorbeam ore întregi despre orice și nimic. Îmi este dor să o văd zâmbind și să-i aud râsul. Acum, tot ce văd este o femeie care pare pierdută și controlată de cineva care nu are cele mai bune intenții pentru ea.

Nu știu ce să mai fac. Soțul meu spune că ar trebui să îi dăm spațiu și să sperăm că se va întoarce la noi în termenii ei. Dar dacă nu o face? Dacă aceasta este noua noastră realitate? O viață în care fiica noastră este doar o amintire îndepărtată a ceea ce a fost odată.

Aș vrea să pot încheia această poveste pe o notă optimistă, dar adevărul este că nu știu ce ne rezervă viitorul. Tot ce pot face este să mă agăț de amintirile fiicei pe care am cunoscut-o odată și să sper că într-o zi își va găsi drumul înapoi către noi.